20 October, 2018

Mantuirea sufletului este numai prin credinta sau si prin fapte?

Mantuirea sufletului inseamna eliberare

Cu toții ne dorim mântuirea sufletului, iar cei care nu sunt interesați, sunt așa datorită ignoranței cu privire la pericolul care îi așteaptă, acela că oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, și că după aceea judecata lui Dumnezeu.

Sfânta Scriptură ne spune că avem un trup, un suflet și un duh, însă noi credem că tot ce avem este trupul, și toate eforturile noastre de zi cu zi se îndreaptă spre satisfacerea plăcerilor acestui trup, care cu toții știm, într-o zi va putrezi.

Cine se mai gândește însă la suflet? Mântuirea sufletului – două cuvinte simple care poartă cu ele o încărcătură veșnică, dacă sufletul nostru nu este mântuit, este pierdut pentru totdeauna de la fața Domnului Iisus Hristos și de la slava puterii Lui.

De ce avem nevoie de mântuirea sufletului

Poate cineva se întreabă: “De ce am nevoie să fiu mântuit (sau salvat)?”. Aceasta este o întrebare legitimă. Nu te duci la un om sătul ca să îi oferi o pâine, nu te duci la un om sănătos încercând să îl convingi să ia un tratament pentru o boală pe care nu o are – ci omului flămând îi oferi mâncare, iar pe cel bolnav îl ajuți să se facă bine.

“De ce am nevoie de mântuirea sufletului?” Pentru că Dumnezeu este drept și sfânt, iar tu ești vinovat înaintea Lui, deoarece ai păcătuit, încălcând legile Sale sfinte.

Tit 3.5

El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.

Sfânta Scriptură ne spune că nimeni nu este drept, nu este nici unul, nu este nici unul care să facă binele, și că toate faptele noastre bune sunt că niște zdrențe murdare înaintea lui Dumnezeu.

Ne-am născut în păcat, și bem păcatul ca apa, zi de zi, clipă de clipă – minciună, hoție, curvie, pofte de tot felul, răutate, mânie, invidie, mândrie, lăcomie, suntem atât de afundați în această mocirlă a păcatului, încât nu ne mai deranjează, este natural pentru noi să facem toate aceste lucruri (trăim în păcate ca peștele în apă, este mediul nostru), iar Dumnezeu urăște păcatele noastre, cu o ură desăvârșită.

Judecata divina
Va veni o zi a judecatii

Sfânta Scriptură ne spune că ochii lui Dumnezeu sunt așa de curați încât nu pot să privească păcatul, cel păcătos nu poate sta în prezența Sa. Dumnezeu îl urăște pe cel care comite păcatul și într-un final, Dumnezeu va aduce la judecată pe toți oamenii pentru ca toți să dea socoteală de faptele lor. Tot Scriptura ne spune și care va fi rezultatul acestei judecăți:

Apocalipsa 21.8

Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.

Vedem așadar DE CE TREBUIE ca să fim mântuiți: Dumnezeu este drept și sfânt, noi suntem păcătoși, iar El ne va judeca în vederea condamnării veșnice, o condamnare la care nu mai există apel, care va fi făcută de Cel care nu poate să mintă, care nu-Și ia cuvintele înapoi și care nu se va schimba niciodată.

Ce trebuie să facem ca să fim mântuiți?

Dacă am ajuns la concluzia că toți suntem vinovați și că avem nevoie de mântuirea sufletului, cum putem primi această mântuire, ce să facem ca să fim mântuiți? În ce privește gândirea noastră despre mântuire, noi toți facem parte din una din aceste 3 categorii:

  1. Facem ce credem noi că e bine să facem
  2. Facem ceea ce ne spun alți oameni să facem (preotul, pastorul, călugărul etc.)
  3. Facem ce ne spune Dumnezeu

1. Facem ce credem noi că trebuie să facem

Cu privire la primul punct, sunt mulți oameni care cred că știu ce trebuie să facă pentru a ajunge în cer (unii neagă faptul că nu există un cer și un iad, aceasta este metoda lor de a-și liniști conștiința care le spune că trebuie să dea socoteală într-o zi).

Toți aceștia sunt siguri pe calea lor, și au un plan bine pus la punct pentru cum să scape de iad, însă “Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” (Proverbe 14.12).

Dacă acum ai putea să vorbești cu unul dintre acele suflete care se află în chinurile acelea de nedescris ale celor blestemați, din iad, iți va spune: “Eu nu am intenționat niciodată să ajung aici, credeam că mă aflu pe o cale bună, avem totul plănuit, destinația mea era cerul, dar oh…nenorocitul de mine, nu a durat mult până când mi-am aflat destinul veșnic, până când sentința a fost pronunțată, și în loc să fiu urcat în cer, am fost aruncat în iad…“.

Ce cuvinte pot să exprime durerea, disperarea și suferința eternă a celor pierduți, care odinioară credeau că sunt în siguranță, care s-au bazat pe înțelepciunea lor, dar care acum se află acolo unde nici nu se gândeau să ajungă vreodată!

Noi oamenii credem că picioarele noastre sunt sigure, și ne încredem în abilitățile noastre, însă despre Dumnezeu se spune că “Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei și i-ai doborât când se înălțau.“, și este posibil ca în curând, și piciorul nostru să alunece, și să ne trezim față în față cu Cel Etern la judecată.

2. Facem ceea ce ne spun alți oameni să facem (preotul, pastorul, călugărul etc.)

Cel care se încrede în înțelepciunea lui se află în locuri alunecoase, umblă în întuneric și nu știe încotro merge, deoarece întunericul (păcatul) i-a orbit ochii. Dar cum este cu cel care ascultă ce spun alții, este oare mai înțelept?

  • Preotul ți-a spus să faci anumite lucruri și poate că vei fi mântuit
  • Pastorul ți-a spus să iei o decizie, și o să fi mântuit…și tu asculți

Te-ai gândit vreodată dacă ei sunt mântuiți în primul rând, l-ai întrebat pe preotul tău dacă este mântuit, l-ai întrebat pe pastorul tău dacă este mântuit? Poate îl întrebi data viitoare când îl întâlnești, iar în cazul în care el nu este sigur de mântuirea sufletului său, cum poate el să-ti arate drumul spre mântuirea sufletului tău?

Alunecare in adanc
Impreuna…in groapa

Am o altă întrebare, când a trebuit să iei o decizie importantă în viață, oare ai luat acea decizie fără să analizezi toate detaliile? Când ți-ai cumpărat o mașina, când ți-ai construit o casă, când te-ai căsătorit, ai mers înainte orbește, ascultând ce ți-au spus unii sau alții? Sau ai căutat tu însuti să vezi ce fel de mașină vei cumpăra, unde se va afla casa și cum va arăta, cine urmează să fie soția ta, cum se comportă, cum arată etc.?

Dacă în aceste lucruri te-ai asigurat că iei decizia potrivită, analizând și cercetând temeinic toate variantele, oare cu privire la sufletul tău să fi mai puțin înțelept?

Dacă cu privire la lucrurile temporale te-ai zbătut să fi sigur că ești pe un drum bun, oare nu se cade cu atât mai mult să te asiguri că sufletul tău se află pe un drum bun, care duce la viață veșnică, și nu la condamnare veșnică? “Cel ce umblă repede dă greș.“, spune un proverb, și ar fi înțelept să ne gândim de două ori înainte de a merge mai departe tot nepăsători.

Oare cine ne poate spune ce trebuie să facem ca să fim mântuiți, dacă nu Cel care poate să mântuiască, și anume Dumnezeu? Iisus Hristos este numit și Mântuitorul…și dacă un brutar ca să fie brutar trebuie să mă hrănească, un doctor ca să fie doctor trebuie să mă vindece, un profesor ca să fie profesor trebuie să mă învețe, atunci, un Mântuitor ca să fie mântuitor trebuie să mă mântuiască! Exact acest lucru îl face Domnul Iisus Hristos:

Luca 19.10

Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.

3. Facem ce ne spune Dumnezeu

Domnul Iisus Hristos ne spune să cercetăm Scripturile, deoarece în ele avem viața veșnică, și dacă nu doriți să primiți nimic din ceea ce scrie aici, vă rog ca măcar să primiți acest lucru: dacă doriți să aflați calea care duce la viață, la mântuirea sufletului, deschideți-vă Sfânta Scriptură și rugați-L pe Dumnezeu să vă descopere această cale, și El va descoperi calea mântuirii oricărui suflet care o caută!

Sfânta Scriptură ne arată 3 lucruri pe care le spune Dumnezeu despre mântuire:

  • Avem nevoie de mântuire
  • Nu ne putem mântui singuri, prin fapte
  • Doar Dumnezeu ne poate mântui, prin credință

Am văzut mai înainte că avem nevoie de mântuire, și că mântuirea sufletului nu este o comoditate, ci o necesitate, un lucru de o importanță veșnică, ce nu suferă amânare.

Ce este mântuirea sufletului

Înainte ca să vedem de ce nu ne putem mântui singuri, aș dori să vedem ce înseamnă să fi mântuit. Cele două mari probleme pe care le avem fiecare din noi (din cauza păcatului lui Adam și al nostru) sunt că:

  1. Avem o natură coruptă, opusă sfințeniei lui Dumnezeu
  2. Suntem vinovați înaintea lui Dumnezeu

Fiul risipitor, după ce s-a întors acasă la tatăl de la care fugise, avea nevoie de 2 lucruri ca să poată sta la masă împreună cu tatăl lui: de haine noi (deoarece cele de pe el erau murdare) și de iertare din partea tatălui, pentru că l-a dezonorat pe tatăl. Fiul risipitor a primit ambele lucruri, și haine noi și iertare, drept urmare a putut să stea la masă cu tatăl lui.

Noi toți L-am dezonorat pe Tatăl și Creatorul nostru, prin neascultare de poruncile Lui, iar hainele noastre ale tuturor sunt murdărite de păcat (de minciună, de ură, de egoism, de tot felul de plăceri etc.).

Dacă vrem să stăm la masă cu Dumnezeu Tatăl nostru (adică să fim mântuiți), trebuie să primim alte haine (adică o natură nouă, o inimă nouă) și mai trebuie să primim și iertare de păcate.

O inima noua
O inima noua

În acest fel suntem mântuiți, primim o nouă inimă și Dumnezeu ne iartă păcatele, în întregime. Dacă așa stau lucrurile, ce trebuie să facem pentru a primi această nouă inimă, și pentru a primi iertarea de păcate? Înainte de a arăta ce trebuie să facem ca să fim mântuiți, aș dori însă să vedem în primul rând care NU este calea care duce la viață.

Nu ne putem mântui singuri, prin fapte

Ca să primim o inimă nouă și iertare de păcate, nu trebuie să ne străduim să facem fapte bune, nu trebuie să ne străduim să facem mai bună inima aceasta rea pe care o avem în noi. Sfânta Scriptură este categorică atunci când spune că omul nu se poate mântui pe sine prin fapte, în versete precum:

Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. (Efeseni 2.8)

El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt. (Tit 3.5)

Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii. (Romani 3.28)

Acum, poate cineva întreabă, care este motivul pentru care mântuirea sufletului nu este prin fapte? Motivul pe care îl dă Scriptura este acesta:

Pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. (1 Corinteni 1.29)

Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. (Efeseni 2.9)

Dacă mântuirea sufletului ar fi prin fapte, atunci cei care ar ajunge în rai s-ar lăuda că datorită faptelor lor au ajuns acolo, însă Scriptura ne învață că toată slava trebuie să îi aparțină doar lui Dumnezeu, și este normal să fie așa, deoarece doar El este:

1 Timotei 6.15,16

Fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin.

Un al motiv pentru care mântuirea nu este posibilă prin fapte este că, chiar dacă Dumnezeu ne-ar mântui și pe baza faptelor noastre, omul nemântuit tot nu poate să facă fapte plăcute lui Dumnezeu:

Isaia 64.6

“Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită.”

Sfânta Scriptură aseamănă un om nemântuit cu un om mort, “Iar pe voi v-a făcut vii, cei ce erați morți prin greşealele și prin păcatele voastre.” (Efeseni 2.1), așadar, orice om nemântuit este ca un om mort. Omul nemântuit este mort din punct de vedere spiritual, nu poate să comunice cu Dumnezeu, nu poate să împlinească poruncile lui Dumnezeu, nu poate să facă nici un pas spre Dumnezeu:

1 Corinteni 2.14

“Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.”

Vedem tot în Scriptură că mântuirea sufletului este asemănată cu o înviere:

Coloseni 2.13

“Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile.” 

Asa cum un om mort nu se poate învia singur, tot așa un om nemântuit nu poate să se învieze singur, din păcate și fărădelegi. Cu alte cuvinte, nici un om nu se poate mântui singur, cu atât mai mult prin fapte.

Credința îl onorează pe Dumnezeu

Noi oamenii vrem să facem fapte mari, vrem oarecum să Îi dovedim lui Dumnezeu că merităm cerul. La fel erau și iudeii din vremea Domnului Iisus Hristos, ei întrebau: “Ce să facem, ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?” (Ioan 6.28) – așa suntem noi, vrem să facem ceva, ca mai apoi să ne lăudăm cu ce am făcut. Însă răspunsul Fiului lui Dumnezeu este:

Ioan 6.29

“Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe Care El L-a trimis.”

Asta cere Dumnezeu de la noi, să credem în Fiul Său, de aceea mântuirea este prin credință. Să crezi însă în Fiul lui Dumnezeu,

  • Nu înseamnă doar să crezi în existența Lui, deoarece și dracii cred, și totuși nu sunt mântuiți
  • Nu înseamnă doar să crezi că El este Dumnezeu, și dracii cred asta
  • Nu înseamnă doar să crezi că într-adevăr, El a mers la cruce și a purtat păcatele noastre
  • Nu înseamnă să crezi că El o să te mântuiască, dacă faci și tu partea ta din mântuire

Să crezi în Domnul Iisus înseamnă să crezi că El există, că El este Dumnezeu și că a venit pe acest pământ ca om, că a trăit o viață perfectă și că a fost răstignit pe cruce, purtând păcatele noastre ale tuturor, implicit și ale tale. Apoi trebuie să crezi că El a înviat, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel:

1 Corinteni 15.14

“Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.”

Dar asta nu e tot, și dacă ne oprim aici, suntem la jumătatea drumului. Sunt mulți oameni religioși azi care cred aceste lucruri, dar care nu sunt mântuiți. Ce mai este atunci?

Pentru ca să fi mântuit, trebuie să crezi toate de mai sus, să recunoști faptul că ești păcătos, să te hotărăști să renunți la păcat și, ultimul și cel mai important pas, să te încrezi DOAR în Domnul Iisus pentru mântuirea sufletului tău, adică să ai încredere că Domnul Iisus te va mântui, fără nici o contribuție din partea ta.

În momentul când iți pui încrederea doar în Iisus Hristos și renunți la a mai încerca să contribui la mântuirea ta cu orice altceva ce ai putea tu să faci (fapte bune, mers în locuri religioase etc.), ai parte de următoarele:

  • Esti născut din nou, adică ai primit o natură nouă, sfântă (1 Petru 1.3)
  • Duhul Sfânt a venit să locuiască în ființa ta (Romani 8.9, Efeseni 1.13)
  • Absolut toate păcatele îți sunt iertate (trecute, prezente și viitoare) (Evrei 8.12)
  • Vei fi declarat drept de către Dumnezeu, ca și cum nu ai fi păcătuit niciodată (Romani 4.8)
  • Devii un copil al lui Dumnezeu, moștenitor al tuturor lucrurilor, împreună cu Domnul Iisus (Romani 8.17)
  • Devii un cetățean al cerului (Filipeni 3.20)

La sfârșitul vieții de pe acest pământ vei fi primit de Însuși Dumnezeu în cer, pentru a fi pentru totdeauna în prezența Sa, “Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4.17)

Rapiti in nor
Rapiti in nor

Toate aceste lucruri le poți avea dacă acum recunoști că ești vinovat înaintea lui Dumnezeu, din cauza păcatelor în care trăiești, și dacă ceri mila Lui. Ai încredere doar în Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, și El te va salva. Ascultă glasul lui Dumnezeu prin Cuvântul Său, cu privire la mântuirea sufletului tau și al meu:

Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul. (Isaia 45.22)

În ziua aceea, vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam. Acum, să ne veselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!” (Isaia 25.9)

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. (Matei 11.28)

Ce alta cere Dumnezeu de la noi, decât să venim la El așa cum suntem, recunoscând că suntem vinovați, și cerând îndurarea Lui, pe baza meritelor Fiului Său de la Golgota?

Exemple de oameni mântuiți din Sfânta Scriptură

Cred că ar fi de folos să vedem câteva exemple ale unor oameni din Scriptură despre care știm sigur că au fost mântuiți. Cum mai exact au fost mântuiți oamenii aceștia? Dacă ei toți au fost mântuiți în același fel, atunci nu avem nici un drept să spunem că noi azi trebuie să fim mântuiți altfel.

Dacă privim în Scriptură, găsim câteva exemple ale unor oameni despre care ni se spune că au fost mântuiți, și că mântuirea sufletului lor a avut o singură condiție: credința. Oamenii aceștia sunt: Avraam, Rahav, tâlharul de pe cruce, Corneliu. Acestea sunt doar câteva exemple, însă putem vedea ce au toate aceste persoane în comun, și anume, credința.

Avraam: “Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” (Romani 4.3)

Rahav: “Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.” (Evrei 11.31)

Tâlharul de pe cruce: “Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!.” (Luca 23.42)

Corneliu: “N-a făcut nicio deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă.” (Fapte 15.9)

Aceste lucruri ne sunt spuse despre cele 4 persoane, și vedem că, atât în Vechiul cat și în Noul Testament, oamenii au fost mântuiți doar prin harul lui Dumnezeu, prin credință!

Care este adevărul?

Toate aceste persoane au fost mântuite prin credință, este mărturia clară a Sfintei Scripturi. Dar tu? Încă mai încerci sa îți câștigi mântuirea sufletului? Așa ți-au spus unele persoane să faci, știu…cine sunt eu ca să spun altfel?

Așa este, însă ai te rog în vedere ceea ce Dumnezeu spune, în sfântul Său Cuvânt. Cel neprihănit va trăi prin credință. Vrei să trăiești? Crede în Iisus Hristos, vino la El așa cum ești și El te va primi, pentru că la Golgota a plătit prețul nespus de mare al tuturor păcatelor tale.

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. (Matei 11.28)

Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară. (Ioan 6.37)

Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa. (1 Ioan 5.12)

Distribuie & Like:

Adrian Cristea

Un creștin.

Mantuirea sufletului este numai prin credinta sau si prin fapte?

Close Menu