21 octombrie, 2018

Care este adevarata pocainta și cum arata adevarata credința?

Pocainta adevarata la cruce

Esti sigur ca in viata ta a existat pocainta adevarata? Fara pocainta nu putem sa fim mantuiti, de aceea este vital sa intelegi cum arata si cum se manifesta aceasta pocainta care duce la mantuire, si exact acest lucru va fi explicat mai jos.

In primul rand, trebuie sa fim constienti de faptul ca aceasta pocainta este lucrarea lui Dumnezeu in vietile noastre, si ca aceasta pocainta nu este meritorie in ea insasi, in ce priveste mantuirea noastra, adica, pocainta noastra nu este motivul pentru care Dumnezeu ne mantuieste, ci mai degraba, Dumnezeu ne daruieste pocainta deoarece doreste sa ne mantuiasca.

2 Corinteni 7.10

Pentru ca intristarea potrivit lui Dumnezeu lucreaza pocainta spre mantuire, de care nu-ti pare rau.

In al doilea rand, aceasta pocainta este dupa voia lui Dumnezeu, potrivit cu scopurile lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra. Acest lucru este important, deoarece daca vedem aceasta pocainta in viata noastra, inseamna ca este lucrarea lui Dumnezeu, si Cel care a inceput aceasta buna lucrare, o va si ispravi.

Judecata divina


Citeste si “O evanghelie falsa care duce la pierzare

Pocainta adevarata, mantuitoare

Care sunt, potrivit Scripturii, dovezile pentru pocainta adevarata? Pun aceasta intrebare deoarece consider ca Scriptura ne poate cerceta inima si viata pentru a vedea daca suntem sau nu pe calea catre cer!

Intristare pentru ca am pacatuit impotriva lui Dumnezeu

Persoana care se afla intr-o stare de pocainta adevarata, va avea ochii deschisi cu privire la propriile pacate, la propria pacatosenie, si cu privire la sfintenia lui Dumnezeu. Acesta va vedea ca pacatul infaptuit de el este in directa opozitie fata de Dumnezeu, si ca pacatul lui este in primul rand impotriva lui Dumnezeu. Intristarea lui este datorata faptului ca a putut sa pacatuiasca impotriva unui Dumnezeu asa sfant si bun.

O schimbare a gandirii si a atitudinii fata de Dumnezeu si de pacat

Daca pana atunci aceasta persoana nu avea nici o problema cu pacatul, si nu vedea in pacat ceva afara din cale de ingrozitor, acum vede pacatul asa cum este el (cu limitarile de rigoare), asa cum il vede Dumnezeu, ca o razvratire impotriva lui Dumnezeu, ca un principiu de viata opus principiilor divine. Atitudinea lui fata de pacat nu mai este de acceptare, ci de respingere.

In acelasi timp, Il vede pe Dumnezeu ca un Dumnezeu sfant, drept si bun, o Fiinta vrednica de ascultare si de supunere. Cu alte cuvinte, Domnul Isus este pretios pentru o astfel de persoana ( Pentru voi care credeti, El este pretios, 
1 Petru 2.7, King James Version ) .

Acceptare a consecintelor pacatelor

In timp ce omul aflat sub o pocainta falsa va incerca sa isi ascunda si sa isi scuze pacatul, omul care are parte de pocainta adevarata va da dreptate lui Dumnezeu cu privire la judecata care i s-ar fi cuvenit. Omul aflat intr-o pocainta adevarata stie ca Dumnezeu este drept daca il condamna la iad, si stie ca merita sa ajunga acolo.

De asemenea, el accepta si consecintele temporare ale pacatului, din viata aceasta. Tocmai de aceea, el va face restituire acolo unde se poate si este cazul. Un om care a furat o suma de bani cand era nemantuit, va incerca sa returneze acei bani, dupa ce se pocaieste ( Dar Zacheu a stat inaintea Domnului si I-a zis: „Iata, Doamne, jumatate din avutia mea o dau saracilor si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, ii dau inapoi impatrit – Luca 19.8  ).

Tristete pentru pacat
Tristete pentru pacat

O vedere a pacatoseniei proprii

Daca pocainta falsa se ocupa de pacate si de consecintele lor, pocainta adevarata are in vedere natura omului. Omul vede ca este pacatos, ca intentiile lui sunt mereu indreptate spre rau si impotriva lui Dumnezeu, vede ca intre el si Dumnezeu exista dusmanie, si ca in inima lui exista ura fata de Dumnezeu.

O schimbare a vietii ce izvoraste din inima

Schimbarea survenita in urma acestei pocainte este reala, si ea vine din interior. Schimbarile exterioare din viata lui sunt datorate unei schimbari interioare reale, principiul care ii ghideaza viata nu mai este contrar voii lui Dumnezeu, ci este potrivit cu aceasta voie, cu legea lui Dumnezeu.

Este posibil totusi ca o schimbare exterioara majora sa nu se intample in cazul cuiva care este intr-o stare de pocainta adevarata. De exemplu, sunt oameni care au trait toata viata in biserica, si viata lor exterioara este una exemplara, nu traiesc in pacate vizibile, incearca sa urmeze poruncile divine, insa cand aceasta schimbare a pocaintei se produce in ei, poate ca faptele exterioare vor ramane in mare parte neschimbate, numai ca ei vor realiza ca o schimbare s-a produs in interiorul lor, vor avea o alta viziune asupra lucrurilor divine, asupra vietii de credinta, asupra adevarurilor din Scriptura.

Determinarea de a parasi pacatul

Un alt lucru pe care il putem distinge cu privire la omul care se pocaieste cu adevarat, este ca acesta este determinat sa paraseasca orice forma a pacatului. Deoarece principiul care ii guverneaza viata s-a schimbat, el are noi dorinte, dorinte dupa sfintenie (si fara sfintenie este imposibil sa ne afisam in fata lui Dumnezeu), dupa asemanare cu Domnul Isus, doreste sa ii fie placut lui Dumnezeu.

Aceasta persoana va parasi pacatele lui, nu pentru a scapa de condamnare, ci pentru ca este un lucru natural pentru el sa faca asta, pentru ca uraste pacatul si iubeste sfintenia.

Iarasi, cand este pus in situatia de a pacatui (ispita sau circumstante neasteptate), el va alege sa nu pacatuiasca, nu datorita consecintelor pe care le poate avea pacatul, ci pentru Dumnezeu ( Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu? – Geneza 39.9 ).

Vazand toate aceste lucruri despre pocainta, pentru a evidentia mai bine diferenta dintre pocainta falsa si cea adevarata, voi apela la 2 cazuri binecunoscute din Biblie, si anume, regele Saul si David.

Este evident din marturia Scripturii ca Saul nu a avut parte de mantuire, ceea ce inseamna ca pocainta lui nu a fost una veritabila. Ceea ce este din nou evident, este faptul ca David a fost mantuit, ceea ce inseamna ca pocainta lui a fost veritabila.

Regele Saul

Dupa ce Saul nu a ascultat de Domnul, Samuel i-a comunicat acestuia hotararea lui Dumnezeu de a-l inlocui pe Saul. Raspunsul lui Saul a fost urmatorul:

1 Samuel 15.24,25

Atunci, Saul a zis lui Samuel: „Am pacatuit, caci am calcat porunca Domnului şi n-am ascultat cuvintele tale; ma temeam de popor şi i-am ascultat glasul.

Saul a zis iaraşi: „Am pacatuit! Acum, te rog, cinsteşte-ma in faţa batranilor poporului meu şi in faţa lui Israel; intoarce-te cu mine, ca sa ma inchin inaintea Domnului, Dumnezeului tau.”

Vedem in Saul exemplul perfect al unui om care a avut parte de o pocainta falsa, deoarece:

  • Saul recunoaste ca a pacatuit, insa nu este pe deplin convins ca pacatul lui este impotriva lui Dumnezeu (am calcat porunca Domnului şi n-am ascultat cuvintele tale)
  • Desi recunoaste ca a pacatuit, totusi cauta scuze pentru pacatul lui (ma temeam de popor şi i-am ascultat glasul)
  • Saul pare sa fie miscat de faptul ca a pacatuit, deoarece mentioneaza asta a doua oara in versetul 30, insa vedem ca motivul acestei intristari este faptul ca avea sa piarda cinstea poporului. Cu alte cuvinte, lui Saul nu ii pasa de Dumnezeu, ci de propria persoana
  • Saul nu recunoaste grozavia pacatului sau, si nu crede ca pacatul lui ar trebui sa aiba consecinte, altfel nu ar mai fi cerut cinste de la popor
  • Saul nu il recunoste pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul lui (sa ma inchin inaintea Domnului, Dumnezeului tau)
Regele Saul
Regele Saul
David

David este poate exemplul perfect ar unui om care se pocaieste, si desi aceasta pocainta este a unui om mantuit care avea o relatie minunata cu Dumnezeu, elementele gasite in acest psalm ne pot ajuta sa discernem pocainta adevarata a unui om care se intoarce la Dumnezeu pentru prima data.

Psalmul 51.4,5,6,11,14

Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit şi am facut ce este rau inaintea Ta; aşa ca vei fi drept in hotararea Ta şi fara vina in judecata Ta.

Iata ca sunt nascut in nelegiuire şi in pacat m-a zamislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevarul sa fie in adancul inimii: fa dar sa patrunda inţelepciunea inauntrul meu!

Nu ma lepada de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tau cel Sfant. Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele!

Pocainta lui David a fost autentica:

  • David recunoaste ca a pacatuit impotriva lui Dumnezeu, si este apasat profund de acest lucru, repetand ca a pacatuit impotriva lui Dumnezeu, si ca numai impotriva Lui a pacatuit
  • David recunoaste ca pacatul lui este vrednic de judecata, si este de acord cu dreptatea lui Dumnezeu asupra pacatului sau, adica, David este de partea lui Dumnezeu, impotriva lui insusi
  • El nu recunoaste numai ca a pacatuit, dar si ca este pacatos, recunoaste ca are o natura pacatoasa. Vedem de asemenea ca el este preocupat de interiorul lui, sa fie curat si placut lui Dumnezeu. Omul care se pocaieste cu adevarat va avea dorinta sa fie sfant
  • Pe Saul il interesa sa fie bine-vazut in ochii poporului, insa pe David il interesa relatia cu Dumnezeu. Saul dorea cinstea poporului, David il dorea pe Dumnezeu
  • David il recunoaste pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul lui (Dumnezeul mantuirii mele)
Regele David
Regele David

Aceste 2 exemple sunt foarte concludente pentru a vedea mai bine diferentele dintre pocainta care aduce mantuire si pocainta care este rezultatul unor motive egoiste, care nu poate decat sa aduca omul care are parte de ea, intr-o experienta religioasa, poate sa il aduca intr-un mediu religios, si poate chiar sa il pastreze in acel mediu religios pana la moarte, insa fara sa ii aduca mantuire.

Credinta biblica, mantuitoare

Cand Scriptura vorbeste despre credinta, se refera in special la 2 lucruri: credinta ca actiune a omului, si credinta ca insumare a invataturilor crestine. In ceea ce este scris mai jos, se vorbeste doar despre credinta ca actiune a omului, mai exact, de credinta care aduce mantuire.

Inca ceva, fara credinta nu putem sa fim mantuiti, si nu numai atat, INDREPTATIREA noastra inaintea lui Dumnezeu este numai prin credinta!

Efeseni 2.8 (Biblia Cornilescu)

“Caci prin har aţi fost mantuiţi, prin credinţa. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.”

Este uimitor faptul ca vorbim mereu despre credinta, insa stim atat de putin despre ea. Din nefericire a devenit un fel de cliseu religios, pe care il folosim din prisos, insa care parca nu mai valoreaza nimic in vietile noastre.

Insa credinta este pretioasa in ochii lui Dumnezeu ( Si fara credinţa este cu neputinta sa fim placuti Lui! Evrei 11.6 ), este ceva ce Il onoreaza pe El, este o forta care patrunde dincolo de lumea materiala, si care ajunge pana la tronul lui Dumnezeu ( pe care o avem ca o ancora a sufletului; o nadejde tare si neclintita, care patrunde dincolo de perdeaua dinauntrul Templului – 
Evrei 6.19 ); ni se spune ca mania lui Dumnezeu ramane peste toti cei care nu au credinta.

Credinta este atat de importanta, incat putem sa fim corecti in 100 alte lucruri, dar daca am gresit aici, nu vom vedea mantuirea lui Dumnezeu. Nu este de mirare ca diavolul s-a impotrivit cu inversunare acestui adevar, incepand cu primii oameni, nu este de mirare ca marea Reforma Protestanta a adus lumina in intreaga lume, atunci cand un om a redescoperit mantuirea doar prin credinta.

Biblia este categorica atunci cand vorbeste de credinta, cand ne arata ca singura modalitate prin care ne putem apropia de Dumnezeu este prin credinta ( Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta – Evrei 11.6 ), si ca singura cale spre mantuire este credinta. Credinta ne leaga de Domnul Isus, intr-un mod perfect, credinta face ca binecuvantarile lucrarii Domnului Isus sa ne fie aplicate noua, credinta este legatura noastra cu cerul.

Ce este credinta?

In Biblie nu gasim o definitie a credintei, ci doar cum se manifesta ea ( Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad – Evrei 11.1 ). Putem spune despre credinta ca este privirea increzatoare a sufletului catre Dumnezeu. Ca si sursa, credinta este o lucrare tainica a lui Dumnezeu in adancul fiintelor noastre.

1. Credinta generala

Credinta generala este credinta privitoare la Dumnezeu, existenta Lui, personalitatea Lui, unicitatea Lui. Acesta este primul pas al credintei, ca omul sa creada in existenta Dumnezeului cel Viu, Singurului Dumnezeu ( Tu crezi ca Dumnezeu este unul, si bine faci, dar si dracii cred… si se infioara! – Iacov 2.19 ).

2. Credinta in adevarurile esentiale

Aceste adevaruri ne sunt aratate in Biblie, si au legatura cu planul mantuirii infaptuit de Dumnezeu Tatal, dus la indeplinire de Fiul, si aplicat noua de catre Duhul Sfant.

Inainte ca un om sa fie mantuit, el trebuie sa creada aceste adevaruri fundamentale: Dumnezeirea si umanitatea Domnului Isus, viata Lui fara de pacat, moartea Lui ispasitoare de la Golgota, invierea Lui. Pe langa acestea, omul trebuie sa creada si ca lucrarea de la Golgota i se aplica lui, si ca el poate beneficia de rezultatele lucrarii Domnului Isus.

3. Obiectul credintei

Biblia ne arata ca obiectul credintei este Dumnezeu ( pe cand celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el ii este socotita ca neprihanire. – Romani 4.5 ), si este Domnul Isus Hristos ( Pavel si Sila i-au raspuns: „Crede in Domnul Isus si vei fi mantuit, tu si casa ta.” – Fapte 16.31 ). In credinta adevarata exista un obiect al credintei, deoarece ea este mai mult decat un accept intelectual cu privire la anumite invataturi; cu alte cuvinte, credinta are legatura cu Fiinta care este Dumnezeu, credinta se ocupa cu Dumnezeu, intr-un sens final. Insusi Dumnezeu ne spune:

Isaia 45.22 (King James Version)

„Priviti la Mine, toate marginile pamantului, si veti fi mantuiti”.

4. Credinta mantuitoare

Credinta mantuitoare, care aduce indreptatirea, nu inseamna doar sa crezi unele invataturi, ci inseamna sa te increzi in Domnul Isus, sa iti pui increderea in El.

Un om poate crede toate invataturile fundamentale, toate adevarurile cu privire la Domnul Isus, insa sa ramana in continuare nemantuit. Tot ce a facut el a fost sa fie de acord intr-un mod intelectual, cu ceea ce a spus Dumnezeu, insa desi este vital sa crezi ce a spus Dumnezeu, trebuie sa mergi mai departe si sa te increzi in Dumnezeu. Conceptul de credinta aratat in Noul Testament cuprinde:

  • O recunoastere a adevarurilor biblice cu privire la Dumnezeu (o credinta pe care o au foarte multi oameni, dar si dracii – Tu crezi ca Dumnezeu este unul, si bine faci, dar si dracii cred… si se infioara! – Iacov 2.19)
  • Credinta cu privire la adevarurile mantuirii
  • O incredere deplina in Domnul Isus
Credinta in jertfa lui Isus
Credinta in jertfa lui Isus

Esenta credintei mantuitoare este increderea deplina in Domnul Isus, ca El a indeplinit lucrarea mantuirii in locul tau, si ca El te va mantui, fara nici un merit din partea ta ( In ziua aceea, vor zice: „Iata, acesta este Dumnezeul nostru, in care aveam incredere ca ne va mantui. Acesta este Domnul, in care ne incredeam. – Isaia 25.9 ).

Rezultatele credintei

Iacov ne spune ca (Tot asa si credinta, daca n-are fapte, este moarta in ea insasi – Iacov 2.17 ), si asta inseamna ca adevarata credinta mantuitoare va fi insotita in mod invariabil de fapte ale credintei. Faptele nu sunt o conditie a credintei, faptele nu produc credinta si faptele nu intretin in viata credinta, faptele sunt doar „urme” ale credintei, oriunde exista credinta, exista si aceste fapte.

Martin Luther a vazut acest aspect foarte bine, cand a spus ca suntem mantuiti numai prin credinta, dar nu printr-o credinta care ramane numai ea (adica fara fapte).

Nimeni nu stie momentul in care Dumnezeu produce credinta in inima omului, momentul in care acest dar pretios este infiripat in adancul fiintei noastre, insa in scurt timp putem vedea rezultatele acelei credinte, deoarece ele vor influenta intreaga fiinta a credinciosului.

Cu crestinul se intampla ca si cu o samanta sadita in pamant fara ca cineva sa stie, chiar daca trece pe langa ea nu va vedea acea samanta, insa in cateva zile samanta va iesi la suprafata ca planta, si va produce roade, acum oricine trece pe langa planta aceasta va vedea rezultatul insamantarii.

Tot astfel si credinta, este semanata de Dumnezeu in mod tainic, si nimeni nu va sti cand (nici cel care o are), insa in scurt timp acea credinta va produce roade in viata credinciosului, si astfel toti vor sti ca in el a fost semanata o samanta a credintei.

Concluzii

Am vazut ca Evanghelia este una singura, si ca mantuirea vine doar prin acest mesaj maret. Am mai vazut si ca Evanghelia ni-L prezinta pe Fiul lui Dumnezeu, Persoana si lucrarea Lui, ce a facut El pentru pacatosi. Venirea lui pe pamant a reprezentat cea mai luminoasa perioada din istoria omenirii, iar a doua Lui venire va reprezenta innoirea tuturor lucrurilor.

Este vital pentru mantuirea noastra sa stim Cine este Domnul Isus, ce a facut El pentru pacatosi, si sa ne incredem in El pentru mantuirea sufletului. Atata vreme cat traim intr-o stare de nepocainta si de impietrirea a inimii ( Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judectai a lui Dumnezeu – Romani 2.5 ), atata vreme cat nu vrem sa recunoastem ca suntem pacatosi, pierduti si ca singura noastra speranta este in mila lui Dumnezeu, ramanem sub mania si judecata lui Dumnezeu, care se va abate in curand asupra tuturor celor care fac raul.

 
Distribuie & Like:

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *