13 aprilie, 2019

Te afli pe calea spre mantuire sau mergi spre iad?

calea spre mantuire

 

In Antichitate se spunea ca „toate drumurile duc la Roma”, insa „cetatea eterna” si-a pierdut stralucirea ei de foarte mult timp. Cuvantul lui Dumnezeu insa este etern si ne spune ca mai degraba toate drumurile duc spre judecata finala, sau judecata de apoi.  Toate drumurile noastre – indiferent ca suntem mici sau mari, saraci sau bogati, needucati sau educati – toate drumurile vor duce mai devreme sau mai tarziu la mormant, este o zi de care nu vom scapa nici macar unul dintre noi.

Toti…in fata Scaunului de Judecata al lui Hristos

Sfanta Scriptura ne spune ca „omului ii este randuit sa moara o singura data iar dupa aceea vine judecata”. Toti trebuie sa ne infatisam inaintea Creatorului pentru a da socoteala de binele sau raul pe care l-am facut pe acest pamant. Daca ignoram, nu credem sau chiar tratam cu dispret acest adevar aratat in Sfintele Scripturi, totusi el nu inceteaza sa ramana adevarat, la fel cum negarea legii gravitatiei de catre unii sau altii nu face ca legea gravitatiei sa inceteze!

mergi pe un drum

Picioarele noastre umbla zi de zi pe multe drumuri, insa sufletul nostru merge doar pe unul din doua drumuri: pe calea spre mantuire sau spre pierzarea eterna. Cand ne-am gandit ultima oara la cararea pe care mergem, stim noi sigur incotro ne indreptam? Domnul Isus ne spune ca „cine nu stie incotro merge este orb”! Am spus ca exista doua drumuri pe care ne putem afla (spre viata sau spre pierzare) si o finalitate a vietii noastre (judecata), insa ce trebuie sa fac ca sa pasesc pe unul dintre drumuri, si pot sa imi dau seama pe ce drum ma aflu?

Toti ne nastem pe drumul spre pierzare

Inca de cand suntem nascuti in aceasta lume ne nastem in pacat, iar odata ce ajungem la varsta responsabilitatii (cand putem deosebi binele de rau) incepem sa umblam pe drumul care duce la pierzare, toti ne nastem pe acest drum al condamnarii eterne deoarece toti ne nastem in pacat, asa cum spune si psalmistul David:

Iata ca sunt nascut in nelegiuire si in pacat m-a zamislit mama mea. (Psalmul 51.5)

Iarasi, Apostolul Pavel ne arata in Epistola catre Romani ca „printr-un singur om a intrat pacatul in lume si prin pacat a intrat moartea” si „…printr-o singura greseala a venit o osanda care a lovit pe toti oamenii”. Acel singur om este Adam, si greseala este neascultarea lui de Dumnezeu, neascultare care a permis pacatului sa acapareze intreaga rasa umana. Dumnezeu insa, in bunatatea Sa, a pregatit un alt drum pentru omul pacatos, un drum care duce la viata. Fiecare din noi suntem chemati sa renuntam la drumul nostru si sa umblam pe drumul pregatit de El.

Ce ar trebui sa faca cineva care doreste sa paraseasca drumul catre moarte si sa mearga pe calea spre mantuire? Exista un singur loc in care cele doua drumuri se intersecteaza si unde se poate schimba directia vietii noastre, si aceasta intersectie este la crucea de la Golgota, unde Fiul lui Dumnezeu a purtat pacatele noastre pentru a deschide poarta de intrare spre drumul care duce la viata. Poarta catre drumul vietii eterne se afla la intersectia celor doua drumuri; ca sa intri pe calea vietii trebuie sa parasesti calea mortii si a pacatului. Domnul Isus Hristos ne spune sa intram pe poarta cea stramta, ca sa putem merge pe calea ingusta care duce la cer.

Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata si putini sunt cei ce o afla. (Matei 7.13,14)

Pe aceasta poarta putem intra daca venim la Dumnezeu recunoscand ca suntem pacatosi, cerand mila Sa, pe baza sau in contul jertfei Fiului Sau de la Golgota (in contul jertfei lui Isus inseamna ca Domnul Isus a platit tot ce era nevoie ca noi sa fim primiti de Dumnezeu). Nu exista alta metoda, singura noastra speranta este sa ne incredem in Domnul Isus. Adam a pacatuit si prin el am devenit toti pacatosi, insa Omul Isus Hristos a ascultat de Dumnezeu, si astfel putem sa devenim toti drepti inaintea lui Dumnezeu. Orice om care se naste pe acest pamant este in Adam, sub condamnare, insa oricine se pocaieste si crede va fi in Isus Hristos, scapat de condamnare si sub binecuvantarea lui Dumnezeu.

Daca deci, prin greseala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, in toata plinatatea, harul si darul neprihanirii vor domni in viata prin acel unul singur, care este Isus Hristos!

…Astfel dar, dupa cum printr-o singura greseala a venit o osanda care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr-o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata. Caci, dupa cum, prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi facuti neprihaniti. (Romani 5.17,18,19)

Oricine intra pe aceasta poarta este mantuit. Vedem totusi ca dincolo de poarta ingusta se afla si o cale ingusta. Tu, cel care marturisesti ca ai intrat pe poarta ingusta, mergi tu pe calea ingusta? Dovada ca ai intrat intr-adevar pe poarta ingusta este ca mergi pe calea ingusta. Este in zadar sa sustii ca ai fost mantuit daca drumul tau este pe calea cea larga, in pacate si faradelegi, conform cu mersul lumii acesteia. In Isaia 35.8 vedem acelasi lucru, pe calea spre mantuire nu umbla nimic necurat, nimeni care traieste in pacat nu se afla pe aceasta cale, ci doar cei sfinti. Multi crestini marturisesc astazi ca au intrat pe poarta ingusta…umblarea lor insa seamana mai degraba cu calea cea larga!

Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfanta: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinti; cei ce vor merge pe ea, chiar si cei fara minte, nu vor putea sa se rataceasca. Isaia 35:8

Oare putini sunt mantuiti?

Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu, care este in ceruri. (Matei 7.21)

Aceste versete ne arata ca dintre cei care marturisesc credinta crestina (care se adreseaza lui Isus cu Doamne Isuse) putini sunt cei care afla calea vietii, doar putini sunt mantuiti. Suflete drag, te afli printre acesti putini mantuiti, sau Il cinstesti pe Dumnezeu doar cu buzele, in timp ce inima ta este departe de El, avand doar o forma de evlavie? Domnul Isus ne arata ca putem sa cunoastem daca suntem pe calea cea larga sau pe cea stramta: roadele noastre sunt dovada mantuirii noastre. Domnul foloseste imaginea unui pom bun pentru omul mantuit si a unui pom rau pentru cel nemantuit.

Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rau nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este taiat si aruncat in foc. (Matei 7.17,18,19)

Omul nemantuit nu are roade bune, ci roade rele, la fel cum omul mantuit nu are roade rele, ci bune. Roadele rele ne sunt aratate in Galateni 5.19-21. Daca esti un pom bun vei avea roadele din Galateni 5.22-23, iar aceste caracteristici se afla (intr-o masura mai mare sau mai mica) in fiecare credincios. Am vazut ca sunt 2 drumuri si ca fiecare ne aflam pe unul din aceste drumuri. Am vazut si cum putem afla daca suntem cu adevarat pe calea spre mantuire sau pe calea pierzarii, si dovezile sunt date de lucrurile pe care le practicam in viata de zi cu zi.

De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele si le face, il voi asemana cu un om cu judecata, care si-a zidit casa pe stanca. A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentru ca avea temelia zidita pe stanca.

Insa oricine aude aceste cuvinte ale Mele si nu le face va fi asemanat cu un om nechibzuit, care si-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au izbit in casa aceea: ea s-a prabusit, si prabusirea i-a fost mare.” (Matei 7.24,25,26,27)

In aceste versete vedem care este finalitatea celor doua cai, judecata finala a lui Dumnezeu, simbolizata de suvoaie si vanturi.

  • Daca nu ai intrat pe poarta stramta te afli pe calea cea larga, esti ca un pom rau care face roade rele, care construiesti o casa zidita pe nisip si sfarsitul tau va fi judecata si condamnarea eterna
  • Daca ai intrat pe poarta ingusta vei merge pe calea ingusta, vei fi ca un pom bun care face roade bune, o persoana a carei viata este construita pe stanca si care va fi mantuita in ziua judecatii

Pentru multe persoane crestinismul este doar un accesoriu al vietii lor, precum serviciul, scoala, sportul etc. Pentru aceste persoane crestinismul nu este principiul ce le conduce fiecare aspect al vietii lor, ci este doar un alt aspect al vietii lor. Nu oricine spune Doamne, Doamne va fi mantuit, adica nu oricine spune ca e crestin este crestin cu adevarat. Doar acela care traieste viata crestina potrivit cu caracteristicile ei, numite aici „voia Tatalui” va fi mantuit. Asta nu inseamna ca vei fi mantuit daca traiesti o viata sfanta, ci vei trai o viata sfanta daca te afli pe calea spre mantuire. Domnul Isus ne arata cine sunt cei care nu merg pe calea ingusta si care se insala cu privire la mantuirea lor: cei ce traiesc in faradelege.

Daca am explica putin spusele Domnului ar fi asa: Plecati de la Mine, voi toti care desi spuneti ca ma cunoasteti si desi ma marturisiti ca Domn al vostru, totusi voi nu traiti dupa poruncile Mele. Cum spui ca Isus Hristos este Domnul tau cand tu nu asculti ce zice El?

Faradelege

Care este temelia pe care stai?

Oricine am fi noi, suntem unul din acei 2 oameni care-si zidesc o casa. Unii aud Evanghelia, Cuvantul lui Dumnezeu, si ajung la concluzia ca este ceva de dorit, de urmat, astfel devin religiosi si se adapteaza stilului de viata din comunitatea religioasa in care se afla, insa temelia pe care ei incep sa construiasca aceasta viata crestina nu este o inima schimbata de Dumnezeu, ci o convertire falsa, de suprafata, poate un sentiment de moment, poate o criza in viata, iar aceasta convertire falsa este nisipul pe care va fi construita intreaga lor viata. Suflete drag, te-ai gandit vreodata daca temelia pe care zidesti este una de piatra care va rezista la sfarsit?

Poate ca ai o viata crestina frumoasa la exterior, poate ca esti bine vazut in Biserica ta, poate chiar te lauzi cu experiente cu Dumnezeu marete, rapiri si stari de extaz, poate o cunostinta deosebita a tainelor lui Dumnezeu, dar, suflete scump, te rog sa te gandesti, cum este temelia ta? Diavolul poate sa iti ofere contrafaceri, experiente deosebite, rapiri si stari de extaz, insa el nu poate sa te invete cum sa traiesti o viata sfanta cu adevarat. Este nevoie sa ne analizam temelia, de temelia noastra atarna eternitatea noastra. Este timpul sa vedem daca suntem cu adevarat in credinta, pe calea spre mantuire. Viata noastra nu este temelia, viata noastra demonstreaza pe ce temelie stam!

Casa pe stanca

Daca traim o viata sfanta, daca dorintele noastre sunt dupa sfintenie, atunci acesta este dovada ca temelia noastra este pe stanca, iar la sfarsit vom sta in picioare in fata suvoaielor judecatii Atotputernicului Dumnezeu. Dar daca viata ta este traita dupa mersul lumii acesteia, daca dorintele tale nu sunt dupa sfintenie, este crucial sa cercetezi daca nu cumva temelia ta este una de nisip, daca nu cumva drumul tau te va conduce la sfarsit la pierzare eterna. Mai este atat de putin, este ca si cum in clipa aceasta ar fi momentul grozav in care Dumnezeu va scoate la lumina toate lucrurile bune sau rele din viata ta si a mea, fiecare gand, fiecare pornire, fiecare actiune. Acest capitol 7 din Evanghelia dupa Matei este atat de actual, atat de radical:

  • Daca intri pe poarta cea stramta (prin pocainta si credinta in Domnul Isus), vei continua sa mergi pe calea ingusta (a sfinteniei), iar dovada ca te afli pe aceasta cale este ca esti ca un pom bun care aduce roade bune; asta inseamna ca viata ta este ca o casa construita pe stanca, care va putea sta in picioare in ziua judecatii (adica vei fi mantuit)
  • Daca nu intri pe poarta cea stramta, inseamna ca mergi pe calea larga, si dovada acestui fapt este ca aduci roade rele, asemenea unui pom rau; asta inseamna ca viata ta se aseamana cu o casa zidita pe nisip, care va fi distrusa complet in ziua judecatii, adica vei fi condamnat

Sa stii prietene, nu trebuie sa faci nimic extraordinar de rau ca sa ajungi in iad, tot ce trebuie sa faci este sa continui sa mergi pe calea pe care mergi acum, poti sa fii moral, poti sa faci mult bine in comunitatea ta, insa orice ai face tu tot nu ti-ai schimbat drumul, tot spre intunericul etern te indrepti, deoarece pacatele tale te vor condamna in ziua aceea.

Chiar daca viata ta este una exemplara, poate viata ta este un adevarat „palat stralucitor”, insa daca palatul acesta se afla pe nisip, la ce folos? Se va prabusi la primul cutremur al judecatii. Esti pregatit pentru ziua cand Dumnezeu va arata lucrurile asa cum sunt cu adevarat? Mai bine realizezi acum ca te afli pe o cale gresita, cand ai timp sa te pocaiesti, decat sa astepti din comoditate ziua cand va fi prea tarziu ca sa iti indrepti cararea….pe calea spre mantuire se intra doar la Golgota.

 
Distribuie & Like: