Dumnezeu este suveran peste tot si peste toate

14 august, 2020

Suveran: Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea suprema. Absolut, fara margini; total, suprem.

Faptul ca Dumnezeu este suveran inseamna ca El face ce vrea, cand vrea, cum vrea, fara ca sa se sfatuiasca cu cineva si fara ca sa existe cineva care sa Il poata impiedica. De fapt, Dumnezeu este singurul care este intr-adevar liber sa faca ce doreste, fara ca sa fie constrans de cineva sau de ceva din exterior.

Desi Dumnezeu este suveran, asta nu inseamna ca El controleaza fiintele inteligente ca pe niste papusi, deoarece fiintele create de Dumnezeu au fost create cu o anumita libertate, libertate care totusi nu iese in afara sferei de putere si influenta a lui Dumnezeu. Oamenilor in general nu le place conceptul acesta despre Dumnezeu, ca El controleaza absolut toate lucrurile. In Psalmul 2.2,3 ni se spune ca:

Imparatii pamantului se rascoala si domnitorii se sfatuiesc impreuna impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau, zicand: Sa le rupem legaturile si sa scapam de lanturile lor! – Psalmul 2.2,3

Oamenii incearca sa se elibereze de acest Dumnezeu suveran, ca sa fie liberi, liberi de poruncile Lui, liberi de ceea ce El asteapta de la noi. Totusi, indiferent ce facem sau dorim noi, adevarul ramane ca Dumnezeu este suveran, si suveranitatea lui cuprinde absolut toate lucrurile.

Dumnezeu este suveran in Creatie

Biblia ne spune ca la inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamantul, dar nu numai atat, ci ne spune si ca Fiul lui Dumnezeu tine cu puterea cuvantului Sau absolut toate lucrurile care exista, vazute si nevazute. Dumnezeu nu a creat universul si pe urma a plecat undeva departe, lasand universul sa functioneze de la sine, asa cum un ceasornicar aseaza rotitele unui ceas iar pe urma ceasul se invarte singur fara ajutorul ceasornicarului.

Dumnezeu este suveran in Univers

Dumnezeu tine toate lucrurile in mana Sa, daca El le-ar lasa ele ar inceta sa mai existe:

  • Stelele sunt supuse Lui: “El le cheama pe toate pe nume [stelele]; asa de mare e puterea si taria Lui, ca una nu lipseste.” (Isaia 40.26)
  • El controleaza oceanele: “Eu am pus marii ca hotar nisipul, hotar vesnic, pe care nu trebuie sa-l treaca. Si chiar daca valurile ei se infurie, totusi sunt neputincioase; urla, dar nu-l trec.” (Ieremia 5.22)
  • Este stapan peste fenomenele naturii: “A oprit furtuna, a adus linistea si valurile s-au potolit.” (Psalmul 107.29)
  • Dumnezeu este Domn si peste ingeri: “Caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale.” (Psalmul 91.11)

Dumnezeu se ocupa de fiecare atom in parte, El are grija ca fiecare electron sa se invarta cum trebuie pe orbita lui; pe urma privim o vrabie care cade la pamant si aflam din Biblie ca Dumnezeu era acolo cand s-a intamplat, El stia totul, de la momentul cand vrabia a inceput sa cada pana la locul unde avea sa ramana; apoi ajungem la stele, uriase ca dimensiune, si Dumnezeu are grija ca acele stele sa atraga atat cat trebuie planetele din jurul lor, pentru ca planetele sa nu iasa de pe orbita…

Privim la acest pamant si vedem cum toata natura este intr-o continua miscare, o miscare dirijata de Dumnezeu, si daca privesti cu atentie, o sa fi uimit de ceea ce Dumnezeu poate sa faca pe aceasta planeta. El da ploaia, El da zapada, El cheama vantul, El creaza norii, El trimite cutremure, El aduce furtuni si uragane, El dezlantuie vulcanii…si absolut tot ceea ce Dumnezeu face, de la o frunza cazatoare pana la o stea cazatoare, totul urmeaza un plan bine stabilit, bine pus la punct, nimic nu este fara rost, totul este conform cu sfaturile eterne ale Celui Binecuvantat!

N-ai auzit ca Eu demult am pregatit aceste lucruri si ca le-am hotarat din vremurile vechi? – 2 Imparati 19.25

Dumnezeu este suveran peste imparati si conducatori

In lumea aceasta exista oameni mari care conduc destinele oamenilor, destinele tarilor. Sunt oameni puternici, conducatori de tari, presedinti, regi, insa nu ei controleaza ce se intampla pe acest pamant!

Dumnezeu decide cine ocupa pozitii inalte, de conducere

El schimba vremurile si imprejurarile; El rastoarna si pune pe imparati. – Daniel 2.21

Vor trece peste tine sapte vremuri pana vei recunoaste ca Cel Preainalt stapaneste peste imparatia oamenilor si ca o da cui vrea! – Daniel 4.32

Exista situatii in care vin conducatori rai, care ii pot persecuta chiar pe crestini. Au fost la inceputul Crestinismului imparati romani foarte rai, care au omorat mii de crestini. Si pe acestia tot Dumnezeu i-a pus? Pavel ne spune ca nu exista autoritate care sa nu fie pusa de Dumnezeu, si sa dam cinste imparatului, asadar si astfel de imparati sunt pusi tot de El, cu un anumit scop.

De exemplu, la inceputul Crestinismului, oridecateori crestinii deveneau caldicei si lumesti, Dumnezeu punea cate un imparat care ii persecuta pe crestini, si crestinii se intorceau din nou spre Dumnezeu. Insa nu numai atat, dar in timpul persecutiei se intorceau multi oameni la Dumnezeu.

Vedem acest lucru si in Vechiul Legamant, in viata poporului Israel. Cand evreii se duceau la idoli si Il paraseau pe Domnul, El ridica cate un conducator care sa ii atace pe evrei, si astfel evreii se intorceau din nou la Dumnezeu. In cartea Judecatorii ni se spune ca Dumnezeu a intarit pe Eglon, imparatul Moabului, ca sa ii atace pe evrei.

Imparatul Egiptului

Un alt exemplu care arata ca Dumnezeu decide cine este conducator si cine nu, este faraon din timpul lui Moise. Faraon credea ca prin puterea si iscusinta lui a ajuns sus, si se credea un dumnezeu pe pamant, insa vedem care este adevarul.

Fiindca Scriptura zice lui faraon: “Te-am ridicat inadins, ca sa-Mi arat in tine puterea Mea si pentru ca Numele Meu sa fie vestit in tot pamantul – Romani 9:17

Daca conducatorii se razvratesc impotriva Lui, El poate decide sa ii nimiceasca

El preface intr-o nimica pe voievozi si face o nimica din judecatorii pamantului. De-abia sunt saditi, de-abia sunt semanati, de-abia li s-a inradacinat tulpina in pamant, si El sufla peste ei, de se usuca, si un vartej ii ia ca pe niste paie. – Isaia 40.23,24

Unde sunt acum toti acei imparati, regi si dictatori de acum sute si mii de ani, care si-au batut joc de Dumnezeu, care au dispretuit Numele Lui? Unde este Stalin, care cand a inceput sa conduca Rusia a spus, “Sa-l dam jos pe batranul acela cu par alb din cer!”? Iar cand era pe moarte a ridicat inca o data pumnul spre cer, inspre Dumnezeu…unde este?

Dumnezeu controleaza deciziile celor din conducere

Inima imparatului este ca un rau de apa in mana Domnului, pe care il indreapta incotro vrea. – Proverbe 21.1

Cateva exemple din Biblie si din istorie ne pot arata acest lucru, anume ca Dumnezeu este in controlul celor care conduc pe acest pamant.

Acum 2500 de ani a fost pus la cale un plan prin care un iudeu, pe nume Mardoheu, urma sa fie spanzurat, insa in noaptea dinainte ca el sa fie spanzurat, imparatul Ahasveros nu a putut sa doarma, poate ca era prea cald, sau prea frig…nu conteaza, Dumnezeu a hotarat ca imparatul sa nu poata dormi in acea noapte, pentru ca el sa citeasca cronicile, sa vada ca Mardoheu i-a salvat viata si astfel Mardoheu sa nu fie omorat in urmatoarea zi!

Acum 2000 de ani trebuia sa vina pe acest pamant Fiul lui Dumnezeu, si o fecioara din Nazaret a ramas insarcinata cu Mesia, insa profetiile spuneau ca Mesia se va naste in Betleem, un sat la 160 de km departare de Nazaret. In acea vreme, Cezar Augustus a dat un edict prin care se facea un recensamant in intreg Imperiul, si astfel Iosif si Maria au fost nevoiti sa mearga in Belteem. Dumnezeu a pus in miscare tot Imperiul Roman doar pentru ca profetia sa fie adevarata, si Domnul Isus sa fie nascut in Betleem!

Dumnezeu detine controlul fiecarui eveniment care se intampla pe acest pamant

In conceptia populara, din popor, binele vine de la Dumnezeu, iar raul de la diavol. Cand se intampla ceva bun ii multumim lui Dumnezeu, cand se intampla ceva rau dam vina pe Cel Rau, ca doar de aia e rau ca face rele…Care este insa adevarul?

Se intampla o nenorocire intr-o cetate fara s-o fi facut Domnul? – Amos 3:6

Nu iese din gura Celui Preainalt raul si binele? – Plangerile 3:38

Ce! primim de la Dumnezeu binele, si sa nu primim si raul? – Iov 2:10

Si raul vine tot de la Dumnezeu, macar ca El nu este autorul pacatului. Totusi, Dumnezeu are sub controlul Sau inclusiv tot raul care se intampla pe acest pamant, El trimite, El ingaduie, si in absolut tot ceea ce El a randuit sa se intample, are un plan bine stabilit, cu scopuri precise, iar scopul final este slava Sa, si un alt scop este binele poporului Sau.

Dezastre naturale

Cel mai mare si mai grozav pacat care a fost facut vreodata pe acest pamant a fost hotarat de Dumnezeu. In Fapte 4.12 vedem acest lucru:

Pentru ca, intr-adevar, s-au adunat impreuna in aceasta cetate impotriva Sfantului Tau Slujitor, Isus, pe care L-ai uns, atat Irod cat si Pontiu Pilat, impreuna cu natiunile si cu popoarele lui Israel, ca sa faca tot ceea ce mana Ta si planul Tau hotarasera dinainte sa fie. – Faptele Apostolilor 4:27-28 (GBV2001)

Scriptura este clara in acest punct, Dumnezeu a randuit, a predestinat ca Domnul Isus sa fie rastignit, insa Dumnezeu nu a fortat mana lui Pilat si a preotilor ca sa Il omoare pe Domnul Isus, in schimb Dumnezeu s-a folosit de pornirile lor pacatoase pentru a-si indeplini scopul Sau, adica mantuirea noastra prin jertfa care urma sa fie adusa.

Este Dumnezeu autorul pacatului? Nu! Ispiteste Dumnezeu pe cineva pentru ca acel cineva sa pacatuiasca? Nu! A hotarat Dumnezeu cu o hotarare sigura ca evreii sa comita cel mai mare pacat care a fost infaptuit vreodata? Da!

Putem impaca afirmatiile de mai sus? Raspunsul este ca nu putem, insa trebuie sa le credem pentru ca sunt specificate foarte clar in Biblie. Si daca punem impreuna toate aceste afirmatii din paragraful precedent, vor rezulta doua lucruri:

  1. Dumnezeu a ramas sfant si nepatat
  2. Dumnezeu a scos cel mai mare bine (mantuirea noastra), din cel mai mare pacat (rastignirea Fiului lui Dumnezeu), asa cum este obiceiul Celui Binecuvantat sa faca (Geneza 50.20)

Dumnezeu este suveran in mantuirea oamenilor

Omului ii place sa creada ca este stapan pe viata lui, stapan pe situatie, mai ales pe destinul lui vesnic. Oamenii sunt foarte binevoitori atunci cand le spui ca mantuirea este in mainile lor, si ca pot sa o accepte sau pot sa o respinga!

Urmatoarele versete sunt folosite pentru a arata ca omul este liber sa faca ce doreste:

Apoi a chemat la El norodul impreuna cu ucenicii Sai si le-a zis: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine insusi, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze. – Marcu 8.34

Cati au venit dupa Domnul cu adevarat? O mana de oameni…restul l-au parasit. De ce? Domnul ii spune lui Petru, nu v-am ales eu pe voi cei 12?

Alegeti astazi cui vreti sa slujiti: sau dumnezeilor carora le slujeau parintii vostri dincolo de Rau, sau dumnezeilor amoritilor, in a caror tara locuiti. – Iosua 24.15

Si evreii au ales. Ce au ales evreii, care este istoria lor? Evreii mereu L-au respins pe Domnul, si au ales idolii, doar putini au stat de partea Domnului. De ce doar putini, au fost ei mai speciali, au ales ei bine pe cand ceilalti au ales gresit? Raspunsul este in Biblie, “Daca nu ne-ar fi lasat Domnul ostirilor o ramasita…” Cei putini L-au ales pe Dumnezeu deoarece Dumnezeu a hotarat sa fie asa!

Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe Singurul Sau Fiu pentru ca oricine…Nu oricine, ci oricine crede! Si cine are credinta? Cei carora Dumnezeu le daruieste credinta, conform cu Efeseni 2.8 si Filipeni 1.29.

Veniti la Mine, toti…cei truditi si impovarati! Nu toti! Doar cei care simt apasarea pacatului sunt invitati sa vina la Domnul, si cine sunt cei care au pocainta? Cei carora Dumnezeu le daruieste pocainta, conform cu 2 Timotei 2.25.

Eu am venit ca…sa aiba viata! Cine, toti? Nu, Eu am venit ca oile sa aiba viata!

Dumnezeu porunceste tuturor oamenilor sa se pocaiasca, pentru ca toti oamenii sunt creati de El si toti trebuie sa se supuna Creatorului, sa renunte la a-si mai conduce vietile singuri. In alt sens, chemarile lui Dumnezeu din Biblie la credinta si pocainta nu sunt invitatii adresate omului, ca acesta sa produca in el insusi credinta si pocainta, sunt imperative prin care Dumnezeu face ca sa se manifeste in viata acelei persoane credinta si pocainta care au fost deja puse, create de Dumnezeu in acea persoana, tot prin Cuvant.

Asadar, Dumnezeu foloseste Cuvantul pentru a sadi in cei pe care ii va mantui credinta si pocainta, si foloseste Cuvantul pentru ca aceste doua lucruri sa se manifeste.

Omul nemantuit este rob al pacatului

Noi oamenii nu suntem liberi sa facem ce dorim, doar credem ca suntem liberi. Auzim oameni care spun, si poate si noi spunem, eu sunt liber sa fac ce doresc! Sunt oamenii care spun, eu sunt liber sa Il aleg pe Dumnezeu sau sa Il resping, lasa-ma pe mine sa aleg! Pai, eu te las, dar daca si Dumnezeu te lasa pe tine sa alegi, iti spun de pe acum ce o sa alegi, o sa alegi pacatul, de asta sa fi sigur, pentru ca iubesti pacatul si urasti sfintenia.

Omul este rob al pacatului

Omul nemantuit nu este liber sa faca ce vrea, el este rob al pacatului si el face ce ii dicteaza natura lui pacatoasa sa faca, si ceea ce ii dicteaza diavolul sa faca:

Adevarat, adevarat va spun, le-a raspuns Isus, ca oricine traieste in pacat este rob al pacatului. – Ioan 8.34

Un rob face ce ii spune stapanul lui, si daca stapanul tau este pacatul tu faci ce iti spune el, deci nu esti liber sa faci ce vrei. Pacatul iti spune, minte!…si tu minti. Iti spune, pofteste!…si tu poftesti. Iti spune…si tot asa.

Intre ei eram si noi toti odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamantesti si ale gandurilor noastre si eram din fire copii ai maniei, ca si ceilalti. – Efeseni 2.3

Vedem aici ce faceam inainte ca oameni pacatosi, faceam voile firii noastre pacatoase, indeplineam gandurile noastre pacatoase, si nu ne puteam impotrivi acestor lucruri, si nici nu vroiam, deoarece le iubeam. Cum ramane cu oamenii care totusi au reusit sa-si tina in frau poftele si gandurile, calugari, budisti, yogini etc.? Ei sunt cei mai robiti, robiti de eul lor, robiti de mandrie, robiti de idolatrie in sensul ca nu se inchina lui Dumnezeu, ci se inchina lor insisi si realizarilor lor!

Nici omul mantuit nu este liber sa faca ce vrea, el este liber intr-adevar de pacat (Romani 6.17), insa este rob al lui Hristos:

Slujiti-le nu numai cand sunteti sub ochii lor, ca si cum ati vrea sa placeti oamenilor, ci ca niste robi ai lui Hristos, care fac din inima voia lui Dumnezeu. – Efeseni 6.6

Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul, impotriva firii pamantesti; sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti. – Galateni 5.17

Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant care locuieste in voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu un pret. – 1 Corinteni 6.19,20

Binecuvantata robie, binecuvantata libertate. Cel credincios este cu adevarat liber sa aleaga, si el alege sa nu fie liber, ci sa fie robul Celui care l-a creat, rob celui care l-a salvat! Cel mai liber om de pe suprafata pamantului nu este acela care are bani si putere si poate sa faca ce vrea, aparent, cel mai liber om de pe suprafata pamantului este acela care este cel mai mare rob al lui Hristos, cu cat esti mai rob, cu atat esti mai liber, cand vom renunta la absolut toate drepturile noastre vom fi cu adevarat liberi (daca Fiul va face liberi, veti fi cu adevarat liberi), si vom fi liberi daca suntem robi ai Fiului!

Cum suntem mantuiti?

Pavel ne spune in Romani ca nu este nici unul care sa faca binele, nu este nici unul care sa Il caute pe Dumnezeu! Am vazut ca omul este rob al pacatului si ca Il respinge pe Dumnezeu si nu vrea sa vina la El. Atunci cum sunt oamenii mantuiti? Biblia ne raspunde la aceasta intrebare:

Tot ce-Mi da Tatal va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara. – Ioan 6:37

Nimeni nu poate veni la Mine, daca nu-l atrage Tatal, care M-a trimis; si Eu il voi invia in ziua de Apoi. – Ioan 6:44

In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui, ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale. – Efeseni 1:4-5

Caci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie Cel intai nascut dintre mai multi frati. Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit. – Romani 8:29-30

Toti oamenii Il resping pe Dumnezeu, insa in indurarea Lui, Dumnezeu alege sa mantuiasca un numar de oameni, pe care i-a iubit dinainte de intemeierea lumii, carora le da harul sa creada, le da pocainta, le schimba inima, si astfel acei oameni se intorc la Dumnezeu.

Este Dumnezeu nedrept ca procedeaza astfel? In primul rand, noi toti suntem pacatosi si vinovati, noi toti meritam iadul, Dumnezeu ar fi ramas drept si bun daca nu mantuia pe nici unul din noi.

In al doilea rand, exista in acest moment o treime din ceata ingereasca care au pacatuit impotriva lui Dumnezeu, si Dumnezeu pe ei nu i-a salvat, pe nici unul. La Evrei ni se spune ca nu in ajutorul ingerilor vine El, ci in ajutorul semintei lui Avraam (adica ai copiilor fagaduintei, cei alesi), este cumva Dumnezeu nedrept ca a dat har doar oamenilor, si ingerilor nu?

Insa in ultimul rand, si singurul care conteaza cu adevarat, Pavel ne raspunde la aceasta intrebare.

Dar, mai degraba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a facut: „Pentru ce m-ai facut asa?” Nu este olarul stapan pe lutul lui ca, din aceeasi framantatura de lut, sa faca un vas pentru o intrebuintare de cinste si un alt vas pentru o intrebuintare de ocara? – Romani 9.15-21

Asemenea intrebari despre dreptatea lui Dumnezeu i se adresau si lui Pavel, si in loc sa le ofere filozofii si deductii complicate, Pavel raspunde simplu: cine esti tu sa pui astfel de intrebari la adresa lui Dumnezeu? Esti tu cumva cineva, cine te crezi ca esti de ai indrazneala si impertinenta sa Ii ceri tu socoteala Celui Preainalt? Tu care pui aceasta intrebare, oare sa fi tu acela care intelegi mintea celui Etern, tu dintre toti oamenii ai capacitatea sa cuprinzi alegerile vesnice ale lui Dumnezeu?

In ziua judecatii nu o sa vina nimeni dintre cei condamnati care sa ii zica lui Dumnezeu, “Mie nu mi-ai dat har, de mine nu ai avut mila!”, deoarece toti au respins chemarea lui Dumnezeu la mantuire, toti L-au refuzat pe Dumnezeu, nici unul nu a vrut sa se intoarca la El, Dumnezeu nu este vinovat ca omul nu vrea sa se pocaiasca (Romani 2.5).

Dumnezeu este suveran in viata credinciosilor Sai

Probabil ca nu sunt multe versete mai “tocite” de catre credinciosi decat Romani 8.28. Toti il stim, toti il folosim…si pe buna dreptate, este o comoara pentru cel credincios.

Totusi, am impresia ca suntem atat de familiarizati cu el incat si-a pierdut din semnificatie, il spunem ca un fel de formula magica, a ajuns un fel de medicament pe care il luam si asteptam sa isi faca efectul. De aceea, as dori sa ne uitam putin mai in detaliu la el, la cateva cuvinte si expresii care ne sunt aratate:

Stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. – Romani 8.28

Legamantul lui Dumnezeu

stim: noi stim ca este adevarat ce se spune, avem aceasta cunoastere, bazata pe Cuvantul lui Dumnezeu. Ca sa putem trai viata de credinta asa cum trebuie, e nevoie sa cunoastem ce avem la dispozitie, fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe (2 Petru 4.4)

toate lucrurile: toate inseamna toate, nu exista exceptie. Toate inseamna ca tot ce se intampla in viata noastra, de la firul de par care ne cade din cap pana la pacatul acela oribil pe care l-am comis recent, totul lucreaza spre binele nostru, pentru ca Dumnezeu are puterea sa scoata bine din orice lucru rau (Geneza 50.20). Asta nu inseamna ca nu vom suporta consecintele neascultarii noastre (disciplina lui Dumnezeu), ci inseamna ca in final pana si aceste lucruri contribuie la binele nostru.

lucreaza impreuna: aceasta arata ca lucrurile care ni se intampla nu sunt intamplatoare, s-a intamplat ca am calcat in acea groapa, s-a intamplat ca am pierdut autobuzul…lucrurile acestea lucreaza impreuna, deoarece Dumnezeu este acela care orchestreaza ca ele sa fie impreuna; asa cum oamenii dintr-o orchestra sunt impreuna, in acord, deoarece este cineva care ii dirijeaza pe toti, asa si toate lucrurile care ni se intampla sunt impreuna, in tandem, deoarece Dumnezeu le dirijeaza!

spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu: Dumnezeu este interesat de binele nostru etern, si la acest bine se refera versetul. Vedem ca nu toti oamenii au parte de aceasta redirectionare spre bine a tuturor evenimentelor din vietile lor, ci doar cei care Il iubesc pe Dumnezeu, asadar promisiunea este doar pentru cei credinciosi.

spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau: ca nu cumva cineva sa creada ca aceasta promisiune este doar pentru cei credinciosi care Il iubesc pe Dumnezeu intr-un mod mai aparte, si nu pentru toti credinciosii (inclusiv cel mai mic, slab si cazut crestin), Biblia ne spune cine sunt cei care Il iubesc pe Dumnezeu, si anume cei care sunt chemati dupa planul Sau, adica toti credinciosii, deoarece toti credinciosii sunt chemati dupa planul Sau.

Ce promisiune mareata! Ce har ca nu exista nici o conditie pentru ca aceasta promisiune sa fie valabila si pentru noi, aici vedem inima unui Dumnezeu bun care ii iubeste nespus pe cei ai Sai, care nu se da inapoi de la nimic pentru a le cauta binele, si care, in tot ce face pe acest pamant, are mereu in vedere binele celor care Ii apartin.

In viata noastra vin adeseori incercari, se dau lupte, poate sunt perioade in care spunem si noi ca Heman: Din tinerete, sunt nenorocit si trag sa mor, sunt cuprins de spaimele Tale si nu stiu ce sa mai fac. (Psamul 88.15)…sau ca Ieremia: Pentru ce nu mai conteneste suferinta mea? Pentru ce ma ustura rana si nu vrea sa se vindece? (Ieremia 15.18)

Poate unii dintre noi suntem incercati de un timp asa indelungat incat am renuntat sa mai speram ca va veni izbavire, pacea, linistea. Am cautat ajutor peste tot, ne-am rugat atat de mult, insa raspunsul tot nu a venit. In astfel de momente este foarte usor sa te descurajezi, iar diavolul exact asta doreste, pentru ca atunci cand suntem slabi in credinta si nadejde, el va ataca cu tot ce are la dispozitie…si cateodata parca vin toate gramada peste noi, te miri de unde vin, nu intelegi ce se intampla, stii doar ca esti lovit si barca se scufunda! In aceste momente trebuie sa stim ca:

Daca se urzesc uneltiri, nu vin de la Mine; oricine se va uni impotriva ta va cadea sub puterea ta. Iata, Eu am facut pe mesterul care sufla carbunii in foc si face o arma dupa mestesugul lui. Dar tot Eu am facut si pe nimicitor ca s-o sfarame. Orice arma faurita impotriva ta va fi fara putere si pe orice limba care se va ridica la judecata impotriva ta, o vei osandi. Aceasta este mostenirea robilor Domnului, asa este mantuirea care le vine de la Mine, zice Domnul. – Ieremia 54.15,16,17

  • Dumnezeu nu este dusmanul nostru, nu El incearca sa ne distruga
  • Oricine ne-ar ataca, va cadea sub puterea noastra
  • Dumnezeu este in controlul celui care incearca sa nedistruga, si acela va fi distrus de catre Dumnezeu
  • Orice ar veni nu ne poate birui, nu ne poate nimici, ba mai mult, noi vom iesi biruitori
  • Pana la urma, noi o sa fim mantuiti, nimic nu poate opri asta

Este bine sa avem in vedere faptul ca Dumnezeu este suveran. Este un “medicament” bun pentru conceptia gresita si jalnica despre Dumnezeu pe care o vedem azi. Ar trebui sa il punem pe om acolo unde ii este locul, in tarana, si ar trebui sa Il punem pe Dumnezeu acolo unde Ii este locul, pe tronul slavei Sale. Daca vom face asta, El va fi glorificat, El va lucra in vietile noastre, in adunarile noastre, vom fi cinstiti de El, daca si noi Il cinstim pe El (1 Samuel 2.30).

Concomitent cu suveranitatea Sa absoluta, sa nu uitam niciodata ca desi El locuieste in locuri inalte si in sfintenie, totusi este cu omul zdrobit si smerit, ca sa invioreze duhurile smerite si sa imbarbateze inimile zdrobite (Isaia 57.15), El va primi pe oricine vine la El cu pocainta, va ajuta pe orisice credincios care striga catre El pentru ajutor, si va face bine oricarui om care Il iubeste!

Distribuie mai departe...Share on Facebook
Facebook
Email this to someone
email