3 ianuarie 2021

Indreptatirea si mantuirea sunt doar prin credinta

 

 

Ce este indreptatirea

Indreptatirea in termenii Scripturii se refera la momentul in care Dumnezeul sfant priveste la omul pacatos care crede in Isus si il declara drept, fara pacat. Acest lucru este posibil deoarece pacatele au fost platite de Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu L-a pedepsit pe EL ca si cum El ar fi infaptuit toate pacatele noastre.

Un alt aspect al indreptatirii este ca Dumnezeu ne declara drepti, ca si cum am fi trait o viata perfecta de ascultare, implinind toate poruncile lui Dumnezeu. Acest al doilea aspect este posibil deoarece viata perfecta pe care Domnul Isus a trait-o pe acest pamant ne este atribuita noua. Aceste 2 aspecte le vedem in 2 Corinteni 5.21.

Indreptatirea este asadar declaratia lui Dumnezeu prin care declara pe un om ca fiind fara pacat si implinitor al Legii. Am folosit termenul “declara”, care este acelasi cu “socoteste”, asta pentru ca un om indreptatit nu devine drept, ci este declarat drept, indreptatirea are legatura cu pozitia pe care cel care crede in Isus o ocupa inaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu il vede drept pe cel credincios, drept in Domnul Isus.

De ce avem nevoie de indreptatire

Biblia ne spune ca toti am pacatuit si ca toti trebuie sa platim pentru pacatele noastre, iar plata pentru aceste pacate este moartea, despartirea eterna de Dumnezeu. Avem nevoie de indreptatire pentru a fi scapati de condamnare, de pedeapsa care pe drept ni se cuvine.

Dumnezeu este sfant si drept, iar noi nu suntem sfinti si drepti, ca atare ne aflam in opozitie fata de El, si deoarece Dumnezeu nu se lasa sa fie batjocorit, El va pedepsi si va judeca cu dreptate fiecare pacat al nostru, de aceea este nevoie sa scapam de aceste pacate, avem nevoie ca Dumnezeu sa priveasca la noi ca la niste persoane drepte si sfinte. Asadar, avem nevoie sa fim indreptatiti pentru ca Dumnezeu este sfant iar noi nu!

Cum putem fi indreptatiti

Sa intrebi cum poti sa fi indreptatit este acelasi lucru cu a intreba ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit, asta deoarece indreptatirea este baza pentru toate celelalte lucruri ce insotesc mantuirea noastra: sfintirea, viata eterna, infierea, mostenirea etc. Revenind, raspunsul Scripturii cu privire la indreptatire este clar si puternic, cel neprihanit, cel drept, va trai prin credinta, adica prin credinta primeste viata noua si tot prin credinta o si traieste:

  • Neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire. (Romani 3.22)
  • Pentru ca, in vremea de acum, sa-Şi arate neprihanirea Lui in asa fel incat sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus. (Romani 3.26)
  • Pentru ca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii. (Romani 3.28)
  • Caci ce zice Scriptura? Avraam a crezut pe Dumnezeu, si aceasta i s-a socotit ca neprihanire. Însa, celui ce lucreaza, plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe cand celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el ii este socotita ca neprihanire. (Romani 4.3,5)

Daca vorbim de indreptatire trebuie sa avem in vedere cateva lucruri esentiale: sfintenia lui Dumnezeu, starea de pacat a omului, Mijlocitorul dintre Dumnezeu si oameni, conditia indreptatirii.

Sfintenia lui Dumnezeu

Pentru ca Dumnezeu este sfant, noi oamenii nu putem sta in prezenta Sa, intre noi si El este dusmanie. Faptul ca Dumnezeu este sfant inseamna ca El iubeste tot ce este asemenea Lui si uraste tot ce este contrar naturii Sale, adica:

Dumnezeu iubeste tot ce este bun, drept, frumos, curat si uraste tot ce este rau, urat, pacatos, nedrept.

Profetul Habacuc ne spune ca ochii lui Dumnezeu sunt atat de curati ca nu pot sa priveasca nelegiuirea (Habacuc 1.13), iar psalmistul ne spune ca cel rau nu poate sa stea langa Dumnezeu (Psalmul 5.4,5).

Starea de pacat a omului

Din momentul in care parintele nostru Adam a pacatuit, toti oamenii au fost tarati in pacat, el fiind reprezentantul sau ambasadorul nostru . Noi toti suntem conceputi in pacat (Psalmul 51.5), avem o natura pacatoasa (Romani 7.18), traim in pacat zi de zi si tot ce facem este pacatos (Geneza 6.5), suntem robi ai pacatului (Ioan 8.34), si ca plata pentru pacatele noastre vom avea ca sfarsit moartea a doua, despartirea eterna de bunatatea si dragostea lui Dumnezeu.

Toti oamenii fac lucruri pe care Dumnezeu le uraste, lucruri pe care Dumnezeu TREBUIE sa le pedepseasca, altfel ar inceta sa mai fie Dumnezeul sfant al Scripturii; pentru ca Dumnezeu este Dumnezeu, El trebuie sa pedepseasca pacatul.

Mijlocitorul si calea de scapare

Este uimitor faptul ca am ajuns la acest aspect al unui mijlocitor. Daca Dumnezeu este sfant si noi pacatosi, asta inseamna ca ar trebui sa fim pierduti cu totii, Dumnezeu ar trebui sa ne ofere ceea ce meritam, moartea. Uimirea consta in faptul ca acest Dumnezeu sfant a hotarat sa ne scape de sub aceasta pedeapsa, a hotarat sa ne ierte, sa ne mantuiasca.

Faptul ca El a vrut sa ne mantuiasca este in sine un lucru extraordinar, dar mai extraordinar este ca El insusi a pregatit tot ce e nevoie pentru mantuirea noastra, lucrarea mantuirii este lucrarea lui Dumnezeu. Impacarea dintre Dumnezeu si om nu ar fi posibila fara un mijlocitor, Dumnezeu nu se poate arata omului deoarece acesta din urma este pacatos, omul nu poate sa se apropie de Dumnezeu pentru ca Dumnezeu este sfant!

Solutia lui Dumnezeu, binecuvantata si tainica solutie, a fost ca Dumnezeu sa devina om, si astfel Mijlocitorul dintre Dumnezeu si om este El insusi Dumnezeu si om, iar Cel care a luat asupra Lui natura noastra umana este Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoana a Trinitatii.

Scriptura spune ca exista un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, Omul Isus Hristos (1 Timotei 2.5). Mijlocitorul trebuia sa fie om deoarece omul a pacatuit in Adam, reprezentantul nostru al tuturor, si un alt reprezentant ar fi trebuit sa fie tot om; Mijlocitorul trebuia sa fie si Dumnezeu deoarece doar valoarea unui Dumnezeu infinit ar fi putut sa plateasca pretul infinit al pacatului nostru.

Cuvantul S-a facut trup, adica Fiul lui Dumnezeu S-a facut om, a trait o viata perfecta, fara pacat (asa cum au marturisit toti cei din vremea Lui), a mers la moarte pe o cruce, acolo unde a luat asupra Sa pacatele noastre, facand ispasire inaintea lui Dumnezeu, fiind judecat de Dumnezeu in locul nostru.

Astfel, pentru ca El a platit pacatele noastre, Dumnezeu poate sa ne ierte si sa ramana drept in acelasi timp (Romani 3.26), si pentru ca El a implinit Legea pe deplin, adica tot ce cere Dumnezeu de la om (Matei 5.17), ne este si noua socotit ca am implinit tot ce ne cerea Dumnezeu, asadar noi stam inaintea lui Dumnezeu nu numai ca iertati de pacate, ci si ca implinitori ai Legii Sale sfinte (Romani 8.3,4). El a luat asupra Lui pacatele noastre iar noi am primit asupra noastra viata Sa sfanta, acest schimb divin si tainic este motivul pentru care vom ajunge in cer.

Calea de scapare este prin Isus Hristos, Cel care a dus la bun sfarsit tot ce trebuia facut pentru ca noi sa fim mantuiti: s-a facut om, a trait o viata fara pacat, a purtat pacatele noastre si a murit in locul nostru, s-a inaltat la cer pentru a ne reprezenta inaintea lui Dumnezeu, a devenit reprezentantul tuturor celor care cred in El.

Conditia indreptatirii

Asa cum am vazut, indreptatirea este doar prin credinta, nu prin faptele noastre, nu prin ceva ce am facut noi. In Efeseni 2.8,9 ni se spune ca am fost mantuiti prin har, prin credinta, sau mai exact, datorita harului, prin intermediul credintei. Acesta este un lucru extrem de important! Credinta nu este ceva ce Dumnezeu asteapta de la noi, ca mai apoi sa ne mantuiasca pe baza ei, ci mai degraba Dumnezeu ne daruieste credinta tocmai pentru ca vrea sa ne mantuiasca!

Harul inseamna ca Dumnezeu a avut mila de noi si a hotarat sa ne mantuiasca, de aceea a pus in noi credinta. Tocmai de aceea, intr-un fel, credinta nu este o conditie a mantuirii, dar daca ne referim la credinta ca si conditia pe baza careia Dumnezeu ne indreptateste, trebuie sa avem in vedere ca tot Dumnezeu ne-a dat si credinta pe care a cerut-o de la noi.

Aici in Efeseni se pune in contrast credinta cu faptele, si nu doar cu faptele Legii, ci cu ORICE am putea face noi, inclusiv o credinta ce isi are originea in noi! Da, exista o credinta pe care putem sa o fabricam noi, care sa vina din noi, dar aceasta nu este o credinta adevarata si mantuitoare. Credinta mantuitoare este un dar de la Dumnezeu, vine de la EL de sus si este sadita de Dumnezeu in noi, in mod tainic, prin auzirea Cuvantului.

Aceste adevaruri mentionate aici au o valoare foarte mare atat in trairea celui credincios cat si in felul in care el vesteste Evanghelia:

  • Il smereste pe cel care vesteste Evanghelia, stiind ca el nu poate sa produca credinta in inima celui caruia ii vorbeste
  • Ne face dependenti doar de Dumenzeu, pentru ca doar El poate produce credinta
  • Nu vom folosi tot felul de metode pentru a-i convinge pe oameni, ca ei sa produca in ei insisi o credinta a lor
  • Ii vom pune in vedere omului ca sa ceara mila lui Dumenzeu, sa renunte la orice ar putea face el pentru mantuirea sa

Orice citire a Scripturii va scoate la iveala lucrul uimitor ca Dumnezeul de pe paginile ei este un Dumnezeu mantuitor, care a facut tot ce este necesar ca noi sa fim salvati, care a pregatit o cale a mantuirii prin Fiul Sau Isus Hristos.

Distribuie mai departe...Share on Facebook
Facebook
Email this to someone
email