16 februarie 2021

Adevarurile Evangheliei lui Isus Hristos

Cand vorbim de Evanghelie, trebuie sa incepem cu caracterul lui Dumnezeu, deoarece vestea buna a mantuirii implica faptul ca exista o mantuire, si daca exista mantuire exista ceva din care trebuie sa fim mantuiti, si aceasta este mania lui Dumnezeu.

Sfintenia lui Dumnezeu

Ochii Tai sunt asa de curati ca nu pot sa vada raul si nu poti sa privesti nelegiuirea! (Habacuc 1.13)
Nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund Fata Lui si-L impiedica sa v-asculte! (Isaia 59.2)

Dreptatea lui Dumnezeu

Caci Domnul este drept, iubeste dreptatea, si cei neprihaniti privesc Fata Lui. (Psalmul 11.7)
Dar Domnul ostirilor va fi inaltat prin judecata si Dumnezeul cel sfant va fi sfintit prin dreptate. (Isaia 5.16)
Dumnezeu este un judecator drept, un Dumnezeu care Se manie in orice vreme. Daca cel rau nu se intoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Isi ascute sabia, Isi incordeaza arcul si-l ocheste. (Psalmul 7.11,12)

Pacatosenia si condamnarea omului

Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. (Romani 3.23)
Toti am ajuns ca niste necurati si toate faptele noastre bune sunt ca o haina manjita. Toti suntem ofiliti ca o frunza si nelegiuirile noastre ne iau ca vantul. (Isaia 64.6)
Caci toti cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru ca este scris: Blestemat este oricine nu staruie in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca. (Galateni 3.10)

Marea dilema

Desi mantuirea oamenilor este prezentata de multe ori ca ceva de la sine inteles, ca si cum Dumnezeu ar fi fost obligat sa ne salveze, totusi exista o intrebare la care trebuie sa avem raspuns pentru a vorbi de mantuirea noastra: daca Dumnezeu este drept si sfant, cum se face ca El ne cruta si nu ne judeca pentru pacatele noastre?

Urmatoarele versete ne arata ca Dumnezeu nu poate sa ne ierte pur si simplu.

Cel ce iarta pe vinovat si cel ce osandeste pe cel nevinovat sunt amandoi o scarba inaintea Domnului. (Proverbe 17.15)
Sa omori pe cel bun impreuna cu cel rau, asa ca cel bun sa aiba aceeasi soarta ca cel rau, departe de Tine asa ceva! Departe de Tine! Cel ce judeca tot pamantul nu va face oare dreptate? (Geneza 18.25)

Interventia lui Dumnezeu

In timp ce Dumnezeu isi pastreaza sfintenia si dreptatea, Scriptura afirma de asemenea ca Dumnezeu este dragoste, si ca in dragoste a raspuns conditiei pacatoase a omului.

Motivat de dragoste

Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El. Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. (1 Ioan 4.8-10)

Crucea lui Hristos

Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui, caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu, pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel incat sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus. (Romani 3.23-26)

Invierea

Care a fost dat din pricina faradelegilor noastre si a inviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti. (Romani 4.25)

Raspunsul omului

Pocainta incepe cu recunoasterea si marturisirea faptului ca ce spune Dumnezeu despre noi, si anume ca am pacatuit, este adevarat.

Caci imi cunosc bine faradelegile si pacatul meu sta necurmat inaintea mea. Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta; asa ca vei fi drept in hotararea Ta si fara vina in judecata Ta. (Psalmul 51.3,4)

O recunoastere reala a pacatoseniei si vinei noastre va duce la o intristare adevarata, la rusine si chiar la ura, fata de ceea ce am facut.

Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc. (Romani 7.15)
O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?… (Romani 7.24)

Doar o marturisire sincera a pacatelor nu este dovada finala a pocaintei adevarata. Ea trebuie sa fie insotita de parasirea pacatului.

„Spalati-va deci si curatiti-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul! (Isaia 1.16)
Iata ca securea a si fost infipta la radacina pomilor: deci orice pom care nu face rod bun va fi taiat si aruncat in foc. (Matei 3.10)

Definitia credintei

Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. (Evrei 11.1)
Deplin incredintat ca El ce fagaduieste poate sa si implineasca. (Romani 4.21)

Credinta bazata pe promisiunile lui Dumnezeu

Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. (Ioan 3.16)
Pavel si Sila i-au raspuns: „Crede in Domnul Isus si vei fi mantuit, tu si casa ta. (Fapte 16.31)

Temelia pentru o siguranta a mantuirii reala

Un crestin adevarat este o noua faptura si el va trrai o viata ce reflecta lucrarea radicala a lui Dumnezeu pe care a facut-o in viata lui. Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura1 noua. Cele vechi s-au dus, iata ca toate lucrurile s-au facut noi. (2 Corinteni 5.17)
Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini? (Matei 7.16)
Siguranta o obtii examinandu-te in lumina Scripturii. Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta. Pe voi insiva incercati-va. Nu recunoasteti voi ca Isus Hristos este in voi? Afara numai daca sunteti lepadati. (2 Corinteni 13.5)
V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi, care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica. (1 Ioan 5.13)

Teste ale unei sigurante biblice

Umblarea in lumina: Vestea pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim este ca Dumnezeu e lumina si in El nu este intuneric. Daca zicem ca avem partasie cu El si umblam in intuneric, mintim si nu traim adevarul. Dar, daca umblam in lumina, dupa cum El Insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curateste de orice pacat. (1 Ioan 1.5-7)

Marturisirea pacatelor: Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri si adevarul nu este in noi. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos si Cuvantul Lui nu este in noi. (1 Ioan 1.8-10)

Ascultarea: Si prin aceasta stim ca Il cunoastem: daca pazim poruncile Lui. (1 Ioan 2.3-4)

Dragoste pentru credinciosi: Cine zice ca este in lumina si uraste pe fratele sau este inca in intuneric pana acum. Cine iubeste pe fratele sau ramane in lumina si in el nu este niciun prilej de poticnire. Dar cine uraste pe fratele sau este in intuneric, umbla in intuneric si nu stie incotro merge, pentru ca intunericul i-a orbit ochii. (1 Ioan 2.9-11)

Ura fata de lume: Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in El. (1 Ioan 2.15-17)

Perseverarea in invatatura adevarata: Ce ati auzit de la inceput, aceea sa ramana in voi. Daca ramane in voi ce ati auzit de la inceput, si voi veti ramane in Fiul si in Tatal. Si fagaduinta pe care ne-a facut-o El este aceasta: viata vesnica. (1 Ioan 2.24-25)

Neprihanire: Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Oricine nu traieste in neprihanire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeste pe fratele sau. (1 Ioan 3.10)

Marturia Duhului Sfant: Cunoastem ca ramanem in El si ca El ramane in noi prin faptul ca ne-a dat din Duhul Sau. (1 Ioan 4.13)

Disciplinarea: Si ati uitat sfatul pe care vi-l da ca unor fii: „Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste. Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatal? Dar, daca sunteti scutiti de pedeapsa, de care toti au parte, sunteti niste feciori din curvie, iar nu fii. (Evrei 12.5-8)

Mare parte din acest articol a fost preluat de pe website-ul www.heartcrymissionary.com/the-gospel