18 aprilie 2021

Esecul lui Dumnezeu sau al nostru?

Ascultand discutiile credinciosilor despre problema indepartarii oamenilor de Dumnezeu, despre faptul ca intoarcerile la Dumnezeu sunt din ce in ce mai rare, despre slabiciunea marturiei pe care noi crestinii o dam, si analizand raspunsurile care sunt oferite la intrebarea DE CE asa, ajungi la o concluzie cel putin uluitoare!

Esecul lui Dumnezeu?

Unele dintre cele mai intalnite raspunsuri la intrebarea DE CE sunt urmatoarele:

traim alte vremuri decat inainte
traim vremurile din urma
oamenii nu mai sunt ca inainte
cei necredinciosi s-au obisnuit cu Evanghelia
stiinta a avansat foarte mult si oamenii nu mai cred in Dumnezeu

Aceste raspunsuri sunt uimitoare pentru ca se traduc astfel:

Dumnezeu avea putere sa lucreze cand vremurile erau mai bune, dar acuma lucrurile s-au ingreunat, intr-un sens se spune ca “Dumnezeu a dat de greu”, iar o astfel de afirmatie este blasfemiatoare
Dumnezeu nu mai doreste azi ca oamenii sa fie mantuiti, ca biserica sa fie o marturie in lume
Pe oamenii din trecut Dumnezeu putea sa ii mantuiasca, insa pe cei de acum nu, “omul modern” se dovedeste o nuca prea tare pentru chemarea la mantuire a lui Dumnezeu
Dumnezeu nu mai poate sa patrunda in inimile impietrite ale oamenilor care au auzit Evanghelia de nenumarate ori
Necredinta oamenilor a ajuns atat de mare incat Dumnezeu nu mai poate sa lucreze credinta in inimile lor

Bineinteles ca nici un crestin nu ar indrazni sa faca asemenea afirmatii, dar prin raspunsurile pe care le oferim cand suntem intrebati DE CE un asemenea crestinism slab, fara sa vrem facem acele afirmatii batjocoritoare in mod involuntar, practic spunem ca esecul este al lui Dumnezeu!

Esecul nostru!

Insa departe de a fi asa! Dumnezeu ii spune lui Moise,

“Nu cumva s-a scurtat oare mana Domnului?” (Numeri 11.23)

iar in Isaia Dumnezeu spune,

Pentru ce nu era nimeni cand am venit? Pentru ce n-a raspuns nimeni cand am strigat? Este mana Mea prea scurta ca sa rascumpere? Sau n-am Eu destula putere ca sa izbavesc? (Isaia 50.2)

Este bine sa stim ca:

Dumnezeu are si azi aceiasi putere sa dea viata celor morti
Dumnezeu iubeste oamenii azi la fel ca inainte
Puterea Duhului Sfant sa schimbe inimi a ramas la fel indiferent de impietrirea lor
Evanghelia este si azi puterea (dunamis, din care avem cuvantul dinamita) lui Dumnezeu pentru mantuire
Credinta este in continuare un dar al lui Dumnezeu, nu un produs al sfortarii noastre umane, deci ea nu depinde de factori umani

Dumnezeu a ales ca sa lucreze in aceasta lume prin anumite mijloace, iar mijlocul suprem ales de El este Cuvantul Sau, Biblia. Prin Cuvantul scris sunt adusi la viata cei pacatosi si tot prin Cuvantul scris sunt sfintiti cei credinciosi.

Asadar, unul dintre raspunsurile la intrebarea “DE CE un asemenea crestinism slab” este acesta:

Cuvantul nu este crezut, trait si propovaduit.

Poate ca nu este singurul raspuns, dar poate sa fie cel mai pertinent, si responsabilii pentru aceste lipsuri suntem noi in modul cel mai direct. Dar pana la urma, nu cumva acest raspuns poate sa fie adaugat la motivele false de mai sus? Daca Dumnezeu este atotputernic si face ce doreste, de ce este impiedicat de esecul nostru?

Raspunsul lui Dumnezeu la esecul nostru

In primul rand, Dumnezeu nu are nevoie de noi! “Sub cer totul este al Meu.” (Iov 41.11) Faptul ca El a dorit ca noi sa fim slujitorii Sai este un har care ni s-a oferit.

In al doilea rand, oridecateori Dumnezeu a lucrat ceva in viata poporului Sau, fie ca vorbim de Israel in vechime sau de Biserica, vedem ca in mijloc s-a situat Cuvantul lui Dumnezeu. Cand oamenii au redescoperit Cuvantul lui Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu a fost trezit din somn. Avem exemple marete, atat in Biblie cat si in istorie:

* Pe vremea lui Iosia a fost gasita cartea Legii, “Atunci, marele preot, Hilchia, a zis lui Safan, logofatul: Am gasit cartea legii in Casa Domnului”. Dupa ce a fost citita cartea Legii, Iosia a raspuns imediat, si ce a urmat a fost o perioada minunata in viata poporului Israel.

* Acum 500 de ani, ceea ce a adus reforma Protestanta a fost defapt redescoperirea Cuvantului lui Dumnezeu. Cand credinciosii au inceput sa predice Cuvantul, s-a produs ruptura despre care stim cu totii, Mare Reforma Protestanta.

Pe de alta parte, atunci cand Cuvantul lui Dumnezeu nu a fost in prim plan, poporul lui Dumnezeu a decazut in mod tragic.

* “Imparatii nostri, capeteniile noastre, preotii nostri si parintii nostri n-au pazit Legea […] Si astazi, iata-ne robi!” Aceasta a fost rugaciunea lui Neemia, el stia ca poporul este intr-o asemenea ruina si in robie din cauza ca nu a fost pazit Cuvantul lui Dumnezeu.

* A existat o perioada in istoria omenirii numita Evul Mediu, sau Evul Intunecat (din sec. V pana in sec. XV), si perioada a fost intunecata deoarece Cuvantul lui Dumnezeu a fost ascuns de oameni, intunericul si superstitia au acaparat intreaga Europa, pana cand lumina a fost adusa din nou la suprafata, in timpul reformei Protestante.

In al treilea rand, datoria noastra este sa facem ceea ce Dumnezeu ne-a cerut sa facem:

Apoi le-a zis: „Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura.
Te rog fierbinte, inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Hristos Isus, care are sa judece viii si mortii, si pentru aratarea si Imparatia Sa: propovaduieste Cuvantul, staruie asupra lui la timp si ne la timp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura.
Dar tu fii treaz in toate lucrurile, rabda suferintele, fa lucrul unui evanghelist si implineste-ti bine slujba.

„Dar chiar acum, zice Domnul, intoarceti-va la Mine cu toata inima, cu post, cu planset si bocet!”, este chemarea lui Dumnezeu, si ne vom intoarce la Dumnezeu daca ne vom intoarce la Cuvantul Sau. Nu este nimic complicat, Biblia ne spune ce sa facem: “Ferice de cine citeste si de cei ce asculta cuvintele acestei prorocii si pazesc lucrurile scrise in ea!”

Dumnezeu este suveran, iar noi suntem responsabili

Dumnezeu este singurul care poate sa aduca din nou o trezire adevarata, biblica, in viata poporului Sau, si El va face asta, daca vrea, si cand vrea!

Insa faptul ca El este suveran si face ce vrea nu ne ia responsabilitatea pe care o avem fiecare. Impreuna suntem chemati sa credem Cuvantul, sa il traim si sa il vestim.

Sa credem Cuvantul potrivit cu lumina pe care am primit-o. Sa crezi cu adevarat inseamna sa iti fie afectata vointa de adevarul pe care il crezi, pentru ca daca adevarul nu influenteaza viata ta, tu nu crezi adevarul, ci doar esti de acord cu el asa cum esti de acord ca Abraham Lincoln a fost presedintele Americii. Suntem chemati sa credem adevarurile marete ale Scripturii, de la intruparea Fiului divin, la moartea si invierea Sa, pana la mantuirea prin credinta, si pana la revenirea Sa in glorie.

Sa traim Cuvantul inseamna sa facem ceea ce Dumnezeu ne spune sa facem, fara a cauta scuze pentru a nu face.

Sa vestim Cuvantul inseamna sa spunem ceea ce Dumnezeu spune in Biblie, nu ceea ce vrem noi sau credem noi ca spune El, sa nu diluam adevarul pentru a fi acceptati de unii crestini, sa nu compromitem mesajul crestin pentru ca suntem presati de societate. Asta trebuie sa facem fiecare, fie in mod public fie in mod privat, toti suntem chemati sa vestim Cuvantul lui Dumnezeu.