13 martie 2022
Suferinta in viata crestinului poate sa fie o binecuvantare sau ceva insuportabil
Una dintre cele mai mari greseli pe care noi crestinii le facem este aceasta: nu lasam suferinta sa ne aduca mai aproape de Dumnezeu, si sa ne faca sa ne gandim mai mult la eternitate.
Și asta se intampla din cauza noastra, deoarece in suferinta nu acționam astfel incat sa ne apropiem de Dumnezeu si de eternitate.
Ce facem cand trecem prin suferinta? Il rugam pe Domnul sa ne ajute, nu? Sa ne ajute ca sa ce? Ca sa iesim din suferinta, sau ca sa ne aline din aceasta suferinta…nu asa facem? E rau sa dorim asta? Nu! E rau cand doar asta dorim? Da!
Poate unii dintre noi suntem si suparați, ne simțim nedreptațiți ca trecem prin suferinta… „De ce eu Doamne?”. Daca simțim asa, sa mergem la Dumnezeu si sa-I spunem asta, nu o sa se supere pe noi!
Cati dintre noi, atunci cand trecem prin suferinta, ne analizam viata sa vedem daca nu cumva am ajuns acolo din cauza noastra?
Cati dintre noi ne gandim ca ne asteapta eternitatea, si ne linisteste gandul ca orice s-ar intampla, ORICE s-ar intampla, oricine, orice ar face, VA VENI un moment (acum, maine, peste 10 ani, nu conteaza), dar va veni un moment cand El, Insusi Dumnezeu, Isus Hristos, va pune capat absolut tuturor lucrurilor care sunt prilej de suferinta, si incepand cu acel moment vom privi fata atotputernicului si infinitului Dumnezeu, pentru totdeauna?
Suferinta in Biblie
Cartea Iov este o carte dedicata suferintei…multi dintre Psalmi au fost scrisi pentru a exterioriza suferintele celor care i-au scris…Noul Testament este plin de suferinta, de toate felurile: persecutie, pierdere, intemnitare, marginalizare, foamete, lipsuri…unele dintre epistole au fost scrise ca raspuns la suferinta celor credinciosi:
Pavel le spune Tesalonicenilor in mai multe randuri:
Nu voim, fratilor, sa fiti in necunoştinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde… Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte
Caci, fratilor, voi ati calcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu care sunt in Hristos Isus, in Iudeea; pentru ca şi voi ati suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor
Nimeni din voi sa nu se clatine in aceste necazuri, caci ştiti singuri ca la aceasta suntem randuiti
In cartea Evrei citim:
Aduceti-va aminte de zilele de la inceput, cand, dupa ce ati fost luminati, ati dus o mare lupta de suferinte
Petru le spune credinciosilor:
Preaiubitilor, nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca sa va incerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi
Si pe langa toate acestea, insusi Dumnezeul intrupat, capetenia mantuirii noastre, salvatorul si stanca noastra, EL insusi este numit „om al durerii si obisnuit cu…suferinta”. Nu doar ca avea parte de durere, era OMUL DURERII, nu doar ca avea parte de suferinta, era obisnuit cu ea, facea parte din viata lui, zi de zi. Si aici nu vorbeste doar despre suferintele de la cruce, vorbeste despre intreaga lui viata!
Suferinta in viata crestina
Nu poti desparti suferinta de viata crestina, e imposibil…insa noi vrem asta, vrem si ne dorim sa avem o viata linistita, asta pentru ca suferinta si necazul ne provoaca o durere pe care noi nu o putem duce, si nu o putem duce pentru ca suntem departe de Dumnezeu!
Am auzit de multe ori frati si surori care spuneau: „Am venit la adunare, sa mai scapam si noi de ganduri, suferinta si necaz, sa mai primim un moment de liniste si alinare…”.
Condamn acest lucru? NU! Cum sa condamn faptul ca un crestin vine la adunare pentru ca stie ca acolo este Dumnezeu, si ca Dumnezeu va aduce alinare in sufletul lui? Slava Domnului pentru asta! Dar de ce doar la adunare gasesti momentul de liniste si alinare? De ce nu il gasesti si acasa in fata Bibliei? De ce nu il gasesti pretutindeni in rugaciune?
Pentru ca suntem departe de Dumnezeu…pentru ca suntem DEPARTE de Dumnezeu frati si surori! Putem urmari 1000 de predici despre „10 lucruri pe care sa le faci ca si crestin”, sau „5 lucruri pentru a avea o viata implinita”, nu o sa functioneze…pentru ca Dumnezeu este departe.
Vrem o viata linistita, nu vrem sa suferim deoarece nu putem purta suferinta, pentru ca Dumnezeu este departe de noi…sau mai exact, NOI suntem departe de Dumnezeu. Daca recunoastem asta am facut un pas urias in a trai o viata de credinta adevarata.
Ar trebui sa dorim o viata NELINISTITA si plina de suferinta? Bineinteles ca nu…Dar? Ar trebui sa schimbam radical felul in care privim aceasta situatie, si poate ca unii dintre noi ar trebui sa recunoastem ca mergem gresit de ani de zile!
Dar, mandria in viata crestina este o ciuma, un cancer…crestinul ar trebui sa fie primul care isi recunoaste greselile, primul caruia nu ii pasa sa recunoasca faptul ca merge gresit de ani de zile; dar nu putem face asta, pentru ca in viata noastra s-a acumulat mandria, mandria legata de lucrurile crestine.
Atat de mult ne-am comparat unii cu altii, atat de mult i-am judecat pe altii si am privit doar la greselile din viata lor, incat dupa ani de zile am ajuns sa credem ca ceilalti sunt jos, iar noi suntem sus…cum poate cineva care ani de zile s-a vazut sus, sa recunoasca de fapt ca este cazut, ca este departe, ca viata lui nu seamana cu viata unui crestin?
Ce treaba are mandria cu suferinta? Are! Are, pentru ca mandria spirituala te face sa te increzi in fortele tale, si nu in Dumnezeu. Mandria este sora cu necredinta, mandria spune ca TU esti cineva, mandria te opreste din a recunoaste ca mergi pe un drum gresit.
Suferinta nu este pedeapsa lui Dumnezeu asupra copiilor Sai
Nu mai exista pedeapsa din partea lui Dumnezeu pentru copiii Sai. Repet, NU mai exista pedeapsa din partea lui Dumnezeu pentru nici unul dintre copiii Sai. La 1 Corinteni 11:32 scrie asa (folosesc traducerea GBV 2001, dar este la fel in majoritatea traducerilor):
Dar cand suntem judecati, suntem disciplinati de Domnul, ca sa nu fim condamnati impreuna cu lumea.
Observati, se vorbeste despre judecata, disciplinare si condamnare. Suntem judecati, adica Dumnezeu a analizat viata noastra si a pronuntat o sentinta (mergem pe calea gresita), suntem disciplinati ca sa nu fim condamnati la judecata finala, adica, practic, prin acea disciplina Dumnezeu ne face sa mergem din nou pe calea cea dreapta.
Nici o suferinta, nici un necaz care vine in viata unui credincios nu este o pedeapsa de la Dumnezeu, Dumnezeu nu va zice niciodata „Iti arat eu tie!”, orice suferinta poate sa fie:
- o disciplinare, pentru ce ne-am abatut de pe cale
- un instrument prin care Dumnezeu ne sfinteste si mai mult
Asadar, alinarea noastra in suferinta ar trebui sa fie acesta, printre altele, ca suferinta este un instrument al lui Dumnezeu, folosit pentru binele nostru!
Ințelegem asta? Ca sa ințelegem asta, trebuie sa avem incredere in Dumnezeu, si sa credem cu adevarat ca Dumnezeu este bun. Sa nu uitam niciodata asta, Dumnezeu este mai bun decat ne putem imagina noi vreodata.
Cum trecem prin suferinta?
Mai jos o sa ofer cateva sfaturi, insa nu de la mine, ci, asa cum zicea Tozer: m-am uitat la experienta personala, la viata sfintilor de-a lungul secolelor si mai presus de toate, la Biblie, si am venit cu cateva concluzii.
Nu te gandesti la durata
Poate unul dintre cele mai apasatoare ganduri cand esti in durere este faptul ca nu stii cand se va termina, nu stii ce iti rezerva viitorul. Insa nu este acest lucru necredinta? Oare nu este viitorul nostru in mainile lui Dumnezeu?
Unul dintre cele mai puternice versete care te pot ajuta sunt acestea:
“Nu va ingrijorati dar de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insaşi. Ajunge zilei necazul ei.”
Daca traiesti in prezent, daca te ocupi cu ce trebuie sa faci TU azi pentru Dumnezeu, Dumnezeu iti garanteaza ca El insusi se va ocupa de maine, asa ca lasa maine-le in mana lui Dumnezeu.
„Imaginatia este nebuna casei, inventeaza tot felul de scenarii smintite”, spunea Fenelon…nu-ti mai face scenarii.
Nu te linistesti cu gandul ca o sa treaca, in viata asta, ci astepti izbavirea finala
Daca ti-as spune azi, tie care suferi, ca peste 2 zile se va termina, azi ai fi mult mai linistit! Pai, iti spun azi, peste o vreme tot ce este rau si gresit se va termina…
”Caci Insuşi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel şi cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer”
Nu este asa? In lumina eternitatii 20 de ani sunt ca 2 zile, trec precum aburul. Nu stiu cati dintre credinciosii care au fost in inchisori se consolau cu gandul ca or sa iasa din inchisoare (unii dintre ei chiar au murit acolo), ci se consolau cu gandul ca intr-o zi Domnul va veni, sau vor merge ei la Domnul.
Te gandesti mai mult la cer
Fratele Richard Wurmbrand a spus o vorba: “Daca in jurul tau este numai necaz, nu mai privi in jurul tau, priveste in sus”. Cuvinte simple cu o semnificatie profunda…cand ne-am gandit ultima data la cer, cand ne-am gandit ultima data cum o sa fie acolo?
Poate spuneti ca nu avem de unde sa stim asta, insa Pavel spune asa despre cer:
Dar, dupa cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau. Caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu.
Asadar, sa meditam mai mult la cele din cer, la clipa cand vom vedea fata Sa, la clipa cand frumusetea de nedescris a infinitului Dumnezeu va produce o placere de nedescris, deplina si eterna in sufletele noastre.
Te gandesti la suferinta altora
In Evrei ni se spune sa ne “aducem aminte de cei ce sunt in lanturi, ca si cum ati fi si voi legati cu ei; de cei chinuiti, ca unii care si voi sunteti in trup.” Pavel spune asta evreilor care treceau prin suferinta, si sfatul lui Pavel pentru cei care sunt in suferinta este acesta, ganditi-va si la ceilalti care sunt in suferinta, pentru ca astfel, suferinta noastra devine mai usoara.
Din cauza egoismului nostru, privim doar la noi, la problemele noastre, la situatiile noastre, si necunoscand prin ce trec altii, credem ca ale noastre sunt cele mai importante, cele mai grele, insa privind la altii, vom vedea ca situatia poate sa fie diferita.
Impartasesti cu cei credinciosi
Iacov ne spune asa:
Marturisiti-va unii altora pacatele si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit.
De ce sa facem asta? Poate pacatul nostru a adus asupra noastra disciplina lui Dumnezeu, si cateodata ca parte a pocaintei noastre este si sa spunem altor credinciosi pacatul nostru.
Acest subiect este prea complex pentru a fi tratat in cateva cuvinte, insa Iacov este destul de clar, in unele situatii, ca sa fim vindecati, trebuie sa ne marturisim unii altora pacatele, deoarece atunci cand marturisesti altuia pacatul tau, acela este un semn puternic al pocaintei tale.
Voi incheia cu un pasaj de la Evrei 12, care ne spune precis ce trebuie facut in suferinta:
Și noi dar, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte.
Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Uitati-va dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre.
