Tragedia amvonului: Între divertisment și Adevăr!

Pentru că trăim într-o epocă a tehnologiei și a informației, nu prea ai cum să nu vezi și să nu auzi predici din diverse medii creștine, din diverse biserici. Și, dacă suntem sinceri, nu avem cum să nu observăm felul “barbar” în care este tratat amvonul în zilele noastre!

Așa cum era de așteptat, Biblia ne vorbește și despre acest lucru. În Ieremia 23.28 avem așa:

„Prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta și cine a auzit cuvântul Meu să spună întocmai cuvântul Meu. Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? zice Domnul. Nu este cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfarmă stânca? De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care-și ascund unul altuia cuvintele Mele. Iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor și-l dau drept cuvânt al Meu.”

Vedem în acest pasaj două probleme halucinante, dar și rezolvarea pentru aceste două probleme. Prima dată problemele.

Prima problemă…visele. Vise la amvon. Spui de la amvon ce ai visat tu. Acum trebuie să vedem puțin în acest text ironia divină care spune „prorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta”. Asta nu înseamnă că e bine să faci asta, pentru că acest lucru este pus în contrast cu „cine a auzit cuvântul Meu să spună întocmai cuvântul Meu”. Dumnezeu nu spune: „Dacă ai avut un vis, spune visul de la amvon.” Ci spune: „Dacă ai auzit cuvântul Meu, spune cuvântul Meu”. Aici este absolut clar că prorocul, cel puțin în acest pasaj, în contextul din Ieremia, despre care se vorbește aici este un proroc mincinos.

Și tot ca un contrast între a spune ce ai visat și a spune Cuvântul lui Dumnezeu vedem mai departe: „Pentru ce să amesteci paiele cu grâul?”. Aici visul este comparat cu paiele și Cuvântul lui Dumnezeu este comparat cu grâul. Așadar, visele sunt ca paiele: sunt inutile. Paiele nu le folosești, le arunci, le dai foc, le folosești ca să faci lucruri de ocară. Paiele nu hrănesc. Este clar, grâul hrănește.

De ce sunt atât de mulți credincioși, în special tineri, care pleacă de colo-colo, din adunare în adunare, se mută, încearcă să caute ceva, să găsească ceva și sunt mereu într-o continuă căutare? De ce? Pentru că au fost hrăniți cu paie, nu cu grâul, adică cu al Domnului Cuvânt. Paiele nu hrănesc!

Și gândiți-vă puțin cât de mare este grozăvia și nenorocirea faptului că un predicator are 30, 40, 50 de minute sau chiar o oră la dispoziție, are o audiență în fața lui, o adunare…oamenii aceia din adunare nu pleacă, ei sunt obligați să asculte ceea ce spune predicatorul de la amvon, și când te urci la amvon, în loc să predici Cuvântul lui Dumnezeu, în loc să-ți fie predicat Cuvântul lui Dumnezeu, auzi paie, auzi vise, povești, întâmplări, ORICE altceva, doar Cuvântul nu.

Este îngrozitor să profităm de faptul că avem o platformă în care putem să spunem lucruri și, când avem posibilitatea să spunem ceva, nu spunem singurul lucru pe care trebuie să-l spunem, singurul lucru care contează, și anume Cuvântul lui Dumnezeu, ci, în schimb, spunem vise, vedenii…despre noi!

În versetul 31 vedem o altă grozăvie: „Iată, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvântul lor și-l dau drept cuvânt al Meu.” Dumnezeu Însuși spune despre unii proroci că ei povestesc ceva de la ei, iau cuvântul lor, și pe urmă spun: „Ce am spus eu e de la Dumnezeu. Așa vorbește Domnul, așa mi-a vorbit Duhul”. Acest lucru este o batjocură enormă la adresa Cuvântului lui Dumnezeu, la adresa lui Dumnezeu, dar și la adresa celor care te ascultă.

Singura dată când poți spune „Așa vorbește Domnul” este atunci când poți să oferi capitol și verset. Atunci când iei Biblia și citești, atunci când citești Biblia și interpretezi Biblia conform cu contextul ei și conform cu ceea ce Dumnezeu a vrut să ne transmită. Atunci, într-adevăr, așa vorbește Domnul. Atunci, într-adevăr, acela este Cuvântul Domnului.

Acum, de ce se fac aceste lucruri? Motivele sunt multe, o să mentionez doar unul. Este greu să vestești doar Cuvântul. Este greu să explici ce a vrut Dumnezeu să spună. Pentru asta trebuie studiu, aceasta necesită timp. E mai ușor să alegi un text, te duci la amvon și citești textul ca un pretext pentru a vorbi despre tine, pentru a povesti visele tale, pentru a povesti doctrinele tale, învățăturile tale preferate, în loc să predici textul.

Care este soluția? Soluția este în ceea ce i-a spus Pavel lui Timotei în 2 Timotei. Observați ultimele cuvinte de învățătură pe care Pavel i le-a spus lui Timotei, și dacă acestea sunt ultimele cuvinte ale lui Pavel, înseamnă că sunt extrem de importante. 2 Timotei 4:1:

„Te rog fierbinte înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece vii și morții, și pentru arătarea și Împărăția Sa: propovăduiește Cuvântul!”

De ce trebuie să propovăduiești Cuvântul Timotei? De ce nu trebuie să spui visările tale, trăirile tale? De ce nu trebuie să fie despre tine la amvon? De ce trebuie să predici Cuvântul?

„Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și, foarte important, își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.”

Nu știu dacă observați tragedia din ceea ce spune Pavel aici. În primul rând ni se spune despre cei care ascultă că își vor întoarce urechea de la adevăr. Nu vor să mai audă Cuvântul lui Dumnezeu. Ce vor să audă? Se vor îndrepta spre istorisiri închipuite, lucruri inventate, lucruri care nu au legătură cu Cuvântul lui Dumnezeu. Lucrul și mai tragic este că oamenii aceștia, care și-au întors urechile de la adevăr și cărora le place să asculte lucruri închipuite, nu sunt victimele predicatorilor care spun astfel de lucruri de la amvon. Nu, nu sunt victimele. Așa scrie aici: „Și își vor da învățători”.

Acești învățători falși sunt judecata lui Dumnezeu asupra acestor oameni care s-au îndepărtat de Cuvântul lui Dumnezeu și care nu vor să audă Cuvântul. Imaginați-vă că acești învățători, acești predicatori, au apărut în creștinism deoarece creștinii nu au mai vrut să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Creștinii au vrut să audă altceva, și le place să audă minciuni!

În Ieremia 5:31 vedem acest lucru: „Prorocii prorocesc minciuni, preoții stăpânesc cu ajutorul lor” și, „Poporului meu îi plac aceste lucruri”. Cât de trist. Poporului meu îi plac aceste lucruri. Îngrozitor. Să-ți placă să auzi în adunare altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu. Și tu, ca predicator, să te urci la amvon și să-ți placă să spui altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu.

Tot Ieremia ne spune că al Domnului Cuvânt este ca un foc care pârjolește și ca un ciocan care sfarmă stânca. Și pentru că nu mai avem predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să apelăm la tot felul de tertipuri, la tot felul de predici moraliste în care îi spui omului ce să facă, cum să facă, până în cel mai mic amănunt, predici legaliste în care spui omului ce n-are voie să facă până la cele mai mici amănunte, sau pur și simplu ții niște discursuri motivaționale, ca să oferi oamenilor un sentiment religios de moment, care însă nu are puterea să schimbe ființa omului.

Cuvântul lui Dumnezeu, care este precum un foc care pârjolește și ca un ciocan care sfarmă stânca, produce schimbare de la interior spre exterior. O schimbare produsă de Dumnezeu. Nu este o schimbare produsă de predicatorul care țipă cât poate el de tare, pentru că, așa cum spunea cineva, un argument slab țipă tare.

Dacă nu ai Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să încerci tu să faci, trebuie să încerci tu să-l schimbi pe om. Trebuie să încerci tu să lucrezi la conștiința omului. Dar pentru că nu poți lucra la conștiința omului (deoarece doar Duhul Sfânt poate să facă asta), încerci să îl manipulezi, să lucrezi cu sentimentele lui, să te adresezi emoțiilor.

Și astăzi, nemaiavând Cuvânt (pentru că l-am înlocuit cu un divertisment ieftin, cu un show de mâna a doua) la sfârșitul unei predici nu ne mai plecăm capetele în închinare la adresa acestui Dumnezeu măreț pe care Îl avem, ci poate ne găsim în picioare aplaudându-l pe maestrul de ceremonii, pe cel care ne-a asigurat divertismentul în aceste 30-40 de minute.